Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. I love you, my Marie. Scrisorile lui Barbu Știrbey către regina Maria
Autor: Barbu Stirbey
Editura: Corint, 2023
La Arhivele Naționale ale României se păstrează scrisorile pe care omul politic și eminența cenușie Barbu Știrbey i le-a trimis reginei Maria între 1909 și 1937. Redactate în franceză, cu tonul care se cuvine a fi folosit când un supus i se adresează reginei, aceste scrisori alcătuiesc un minunat documentar despre aristocrația românească și europeană, despre cercurile înalte ale puterii și despre viața cotidiană a oamenilor bogați și influenți din prima jumătate a secolului XX. Nu au fost scrise niciodată cu gândul că ar putea fi publicate, dimpotrivă, de teama unor priviri indiscrete, unele nume sunt înlocuite cu inițiale sau cu criptonime, și este evident că între cei doi corespondenți exista un cod. La fel ca secvențele de litere aparent lipsite de sens ily, ilymm, ilymmily, mmily, strecurate printre rânduri, care ascund o continuă și clandestină declarație de dragoste. Sunt prescurtarea de la „I love you, my Marie” și dovada de netăgăduit a iubirii pe care discretul Barbu Știrbey i-a purtat-o zeci de ani reginei Maria. O inițiativă editorială curajoasă, corectă, binevenită!
2. Tozgrec
Autor: Ioan Petru Culianu
Editura: Polirom, 2023
„Romanul Tozgrec sporește numărul scrierilor de ficțiune ale lui Ioan Petru Culianu publicate postum: povestirile de primă tinerețe din Arta fugii, romanele Hesperus și Jocul de smarald. Vast șantier scriptural desfășurat între anii 1981 și 1984, Tozgrec este în bună măsură o carte de și despre magie, pandant și prelungire ficțională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu și dedicate acestui subiect, major în viziunea sa: „cealaltă știință”, știința alternativă, implicând o concepție articulată asupra lumii și un comportament uman specific.
Cele patru versiuni existente - Grădinile lui Tozgrec, Sid și Mekor, Păianjenul Hermion, Tozgrec urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa - au desfășurări epice de sine stătătoare, în ele regăsindu-se însă Mekor Haym și Bătrânul Haym, Elis sau „onirologul” Caspar Stolzius - și, desigur, Tozgrec, figură legendară de magician, centru al unor rețele de putere, transformat aici în realitatea secretă în căutarea căreia se află toate celelalte personaje.
Imens edificiu fantasmatic ale cărui planuri se întrepătrund sau alunecă îndepărtându-se unele de altele, romanul are în fundal Odessa începutului de secol XX, Amsterdamul, Elveția - și proprietatea californiană La Maja, apropiată de orașul imaginar Lombrosa, unde sălășluiește comunitatea adepților lui Tozgrec și unde Caspar Stolzius își desfășoară, începând din anii 1980, experimentele de manipulare a oamenilor prin inducerea anumitor vise. Biografic cu inserturi esoterice, realist pe secvențe, fantastic-esoteric și mitologic, Tozgrec apare drept cea mai enigmatică și mai fascinantă scriere dintre postumele lui Culianu”.
Ediţie îngrijită și traduceri de Tereza Culianu-Petrescu.
3. Eu cânt și muntele dansează
Autoare: Irene Solà
Editura: Humanitas Fiction, 2023
Nu există viață și moarte, doar fluxul necontenit al timpului, în care dăinuie tot ce a trăit cândva sau trăiește acum - natură, oameni, animale, creații umane. Omul nu este nici singur, nici centrul universului, ci doar o instanță a eternității „de zi cu zi”. Încununat cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene în 2020, romanul Eu cânt și muntele dansează al scriitoarei catalane Irene Solà sparge canoanele genului și țese din voci umane și non-umane o tapiserie hipnotică.
Roman distins cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene.
4. Adevărul despre vacanțe
Autor: Cătălin Pavel
Editura: Humanitas, 2023
„Prozele scurte ale lui Cătălin Pavel sunt admirabile piese de virtuozitate, dar fără nimic ostentativ. Autorul lucrează în tușe fine, privilegiază notația subtilă, vagul, finalul deschis. Personajele sunt uneori siluete fragile, ce se întâlnesc întâmplător și amorsează o conversație fără a o duce până la capăt. Cadrul e citadin, având ingredientele modernității – automobilul, tramvaiul, metroul, trenul, supermarketul etc. Cu o exemplară discreție, prozatorul pune sub lupă frânturi de destin, frământări existențiale și traume sufletești. Scriitor consacrat, personalitate complexă și mereu gata să ne surprindă, Cătălin Pavel ne cucerește, o dată în plus, prin aceste proze de mare rafinament.” - Alexandru Călinescu
5. Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și în cea a ortodoxiei creștine
Autor: Harold O.J. Brown
Editura: Humanitas, 2023
Poate că nici un cuvânt nu a stârnit atâta teamă, tulburare, pasiune și, din nefericire, nici un alt cuvânt nu a înălțat ruguri sau eșafoduri precum controversatul termen de „erezie”. La origine, erezia (în grecește haíresis) denumea o alegere rațională și pe deplin liberă - de aici și înțelesul de „școală filozofică, facțiune”. Chiar comunitatea primilor „creștini” (evreii care credeau că Isus este Mesia și/ sau Fiul lui Dumnezeu) era numită haíresis.
Dar cum s-a ajuns de la acest sens inițial, neutru și oarecum inocent, la acela de sectă diabolică, de conclav subversiv al unor oameni care răstălmăcesc credința adevărată, mânjind-o cu răutatea și fărădelegile lor vrednice de chinuri și de moarte? Dincolo de excesele instrumentalizării politice a ereziei, chiar există o credință originară, corectă, dreaptă și eternă, sau este vorba despre o alegere arbitrară din noianul de credințe ale creștinismului primitiv? Eruditul Harold O.J. Brown, specialist în istoria biblică și a Bisericii, ne oferă răspunsuri la aceste întrebări dintr-o perspectivă teologică ecumenică, invitându-ne la o călătorie prin toate marile „erezii” care au zguduit Biserica creștină, de la origini până în prezent.
6. Suferințele bătrânului Wernher
Manuscris anonim tradus, rafistolat şi comentat de Gheorghe Săsărman
Editura: Școala Ardeleană, 2023
„Am rupt deci banda care fereca plicul și am scos din el un teanc voluminos de coli imprimate și numerotate, prinse într-un dosar. Pe dosar stătea scris în chip de titlu: Die Leiden des alten Wernher («Suferințele bătrânului Wernher»). Numele autorului lipsea însă și nu figura nici în paginile de text din dosar, pe care am și început să le răsfoiesc, curios și tot mai intrigat. Mi-am dat repede seama că era vorba de manuscrisul unui volum de proză (poate un roman?) redactat în limba germană, alcătuit (după cum veți vedea) din 16 episoade (sau capitole?); m-am apucat, așadar, să-l citesc cu atenție. Bătrânul Wernher ajunsese să-mi stea la suflet, el cu suferințele lui, și nu mi-l mai puteam scoate din cap, nu-l puteam lăsa de izbeliște. Și, în cele din urmă, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis: ce-ar fi să traduc volumul, ca să-l ofer unor editori din România, unde am mai publicat și eu câte ceva!” - (Gheorghe Săsărman)
7. Arta
Autor: John-Paul Stonard
Editura: RAO, 2023
De ce realizează omul imagini? De ce facem artă? În decursul istoriei au fost oferite diverse răspunsuri la aceste întrebări - tot atâtea răspunsuri câte opere de artă. Și totuși, există un aspect al reprezentărilor artistice care le unește în timp și spațiu, aidoma unui fir de aur: operele de artă au fost întotdeauna un mod de a consemna
întâlnirea omului cu natura. Ele comunică felul în care relaționăm cu lumea, curiozitatea și fricile noastre, curajul și modul în care ne situăm în relație cu celelalte animale. Însă întâlnirea aceea este totodată una cu noi înșine, cu natura noastră umană. Consemnăm ceea ce simțim și vedem în jur, dar și ceea ce ne amintim și ne imaginăm - duhuri și zei și fantasme ale propriei fantezii. Prin intermediul imaginilor artistice ne confruntăm totodată cu acea parte misterioasă și ineluctabilă a firii noastre umane - cea pe care o întâlnim în adâncul unei peșteri întunecate ori într-o încăpere lipsită de lumină: moartea și mortalitatea, a noastră și a celor din jur… Astăzi, operele de artă pot fi… spații reale. Oare lumea toată a devenit o operă de artă?
8. Spre far
Autoare: Virginia Woolf
Editura: RAO, 2023
„A afirma că arta își are punctul de plecare în realitate este un loc comun în exegeza operei woolfiene, mai ales când este în discuție Spre far, cea mai autobiografică dintre operele scriitoarei. Criticii care citesc acest roman în lumina comentariilor retrospective din jurnalele și memoriile Virginiei Woolf subliniază, în general, dimensiunea terapeutică și apropierea textului de materialul biografic. Autoarea comentează de mai multe ori despre semnificația pe care scrierea acestui roman a avut-o pentru ea, dar două asemenea observații sunt deosebit de pertinente: «Obișnuiam să mă gândesc zilnic la tata și la mama, dar scriind Spre far i-am îngropat în minte. Cred că am făcut ceea ce fac psihanaliștii pentru pacienții lor. Mi-am exprimat niște emoții pe care le simțeam profund de multă vreme. Iar exprimându-le, le-am explicat și apoi nu m-am mai gândit la ele.»” - Mihai Miroiu
Vechi, da’ bun!
9. Fiica ascunsă
Autoare: Elena Ferrante
Editura: Pandora M, 2023
Leda, o profesoară de literatură engleză divorțată de multă vreme, rămâne pentru prima oară singură după ce fetele sale, de-acum mari, pleacă în Canada să locuiască împreună cu tatăl lor. Convinsă că va fi copleșită de singurătate şi de un sentiment de inutilitate, Leda găseşte în schimb o libertate la care nu îndrăznise să se gândească. Dar această libertate se transformă într-o necruțătoare introspecție provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, unde Leda pleacă într-o mică vacanță. Astfel, povestea unei femei care se redescoperă devine povestea unei confruntări nemiloase cu trecutul.
