Clubul Camel

Cărţile lui David Baldacci sunt din ce în ce mai complexe. Dacă în "Putere absolută" el se apleca asupra unui caz ieşit din comun - acela al unui preşedinte american vinovat de crimă, în recentul său roman, "Clubul Camel", el se arată interesat de formele pe care le poate lua în prezent ciocnirea civilizaţiilor.

Clubul Camel a fost fondat de patru prieteni cam excentrici, pentru a-i supraveghea pe cei de la conducere şi pentru a atrage atenţia opiniei publice când ceva nu e în regulă în funcţionarea mecanismului social. Ciudaţii lui membri sunt nişte visători incorigibili, lipsiţi de mijloace pentru a acţiona. Şi totuşi implicarea lor într-o anchetă de proporţii ajută la aflarea unor secrete cutremurătoare.

Dar ele rămân în custodia unui cerc restrâns. Societatea americană nu are acces la adevărurile ultime. O societate care trăieşte în frică, ameninţată, după 11 septembrie 2001, de noi acte teroriste. Prevenirea lor cade în sarcina a numeroase agenţii - CIA, FBI, NSA, DIA... Uneori, conlucrarea le ajută să obţină succese eclatante în lupta împotriva inamicilor SUA. Alteori însă, din trufie, din lipsă de profesionalism, din dorinţa de a obţine fonduri cât mai mari în dauna celorlalte, îşi pun reciproc beţe în roate. În astfel de ocazii, pagubele sunt imense - materiale, de vieţi omeneşti, de prestigiu.

Asupra unui asemenea moment neplăcut şi tensionat se opreşte David Baldacci în acest thriller. Suntem în an electoral şi preşedintele James Brennan se pregăteşte să obţină un nou mandat. Consultă sondaje, participă la sindrofii, unde adună bani pentru campanie, acceptă ca unui orăşel să i se dea numele său, apare la televizor, face "băi de mulţime". Aceasta ar fi doar partea vizibilă din activitatea sa.

Fiindcă mai este o parte despre care puţini au ştire. Ea înseamnă întâlniri cu membrii cabinetului său, discuţii în contradictoriu despre situaţia internaţională tot mai complicată, luarea unor decizii importante pentru viaţa a milioane de oameni. Celui care conduce "singura superputere a lumii" nu i se îngăduie să ducă o existenţă molcomă. Iar "exportul de democraţie" pe care îl trâmbiţează Uncle Sam e o iluzie deşartă. Nimic nu poate smulge Irakul, Iranul, Afganistanul, Pakistanul din tiparul în care trăiesc de secole.

Nimic nu-i poate convinge pe fanaticii musulmani să renunţe la detonarea unor automobile-capcană în locuri aglomerate sau să se transforme ei înşişi în bombe a căror explozie să ucidă cât mai mulţi creştini. E o adevărată competiţie între serviciile secrete americane pentru aflarea în timp real a unor astfel de planuri scelerate. Însă, uneori, instituţiile rămân neputincioase. De pildă, în naraţiunea pe care o prezentăm, preşedintele Brennan este răpit în urma unei conspiraţii despre care nimeni nu ştia nimic. Iar eliberarea sa înseamnă un adevărat tur de forţă din partea unor agenţi devotaţi care îşi pun în primejdie viaţa.

Un prilej de a vorbi despre loialitate şi trădare, despre prietenie şi inimiciţie, despre cruzime şi compasiune. Ce-i drept, uneori cam patetic şi tezist.

Excelentul roman al lui David Baldacci e dedicat unor astfel de oameni care rămân anonimi, acţionând pe un front invizibil. Beneficiind de o documentare de primă mână, scrisă pe mai multe planuri care se intersectează în mod justificat şi având o viziune amară asupra destinului eroilor din umbră, cartea se adaugă ca o reuşită în raftul destinat volumelor mistery & thriller. Iar una dintre concluziile ei ar putea fi aceasta: "Serviciile de informaţii sunt o afacere murdară, în care oamenii mint şi mor tot timpul".

"Bărbatul cel scund vârî pistolul printre dinţii nenorocitului, apăsându-i cerul gurii. Prizonierul scoase un horcăit scurt, apoi celălalt îi forţă degetul pe trăgaci. La auzul împuşcăturii, cei patru membri Camel Club închiseră ochii.Când îi deschiseră din nou, continuară să privească stupefiaţi cum arma şi sticla erau aşezate lângă cadavru"