Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ajuns la ultima pagina a acestei dense si incitante carti- "Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii: 1962-1972"- scrisa "pe doua partituri' de catre academicienii Mircea Malita si Dinu C. Giurescu, cititorul se afla in fata acestui paradox: cum se face ca intre anii 1962-1972, intr- un regim "criminal si ilegitim', Romania a avut o diplomatie abila, ingenioasa si, in primul rand, profesionista, care, asa cum scrie profesorul Mircea Malita "acumula puncte de interes si incredere'?
Motivele pentru care nu s-au gasit raspunsuri multumitoare sunt felurite. In primul rand, poate fi vorba despre faptul ca diplomatia isi are un limbaj si un cod, inaccesibile profanilor:'Ceea ce citesti nu e ceea ce vezi, ceea ce vezi nu e ceea ce auzi, ceea ce auzi nu e ceea ce se intampla.' "Exista- explica profesorul Mircea Malita- un gen de <
Din fericire, cei care se pronunta, de data asta, sunt doi eminenti oameni de stiinta, a caror biografie si bibliografie a operei le da tot dreptul sa o faca! Mircea Malita, diplomat de cariera, a parcurs toate etapele unei cariere exmplare si, in plus, are un impresionant palmares stiintific, sub semnul sintezei creatoare. La randul sau, profesorul Dinu C. Giurescu, vine dintr-o familie de carturari. Imprejurare care nu i-a fost, intotdeauna, favorabila; dimpotriva, in primii ai ai regimului'democratiei populare', tatal sau, savantul Constantin C Giurescu, este incarcerat la Sighetul Marmatiei, iar, mai apoi, trimis cu domiciliu obligatoriu intr-o comuna de langa Braila. Fiul va fi supus unor dureroase privatiuni si umilinte. Va pune capat calvarului Petru Groza cel care va rosti in fata lui Gheorghiu Dej intrebarea: " Ghita, cine vrei sa scrie istoria romanilor- Giurescu sau Roller?'
Inseamna, insa, aceste imprejurari ca Mircea Malita va incerca sa "albeasca' tabloul acelei perioade sau ca Dinu C Giurescu va ingropa totul sub lespedea unui negativism razbunator? Nicidecum! In acest veritabil dialog de idei, Mircea Malita aduce un bagaj de eperiente traite din care putem intelege ce a insemnat 'deschiderea' diplomatiei romanesti, dupa cum Dinu C Giurescu realizeaza o sinteza documentara a prezentei dinamice a diplomatiei romanesti in Europa si in lumea deceniului 1962-1972. Deceniu care incepe sub semnul "crizei rachetelor', care opune cele doua super-puteri. URSS si China, trece prin framantarile acute din sanul "lagarului socialist', in primul rand, dintre "Marea Tara a Sovietelor' si China, prin conflictele din Orientul Mijlociu si din Vietnam, ca si prin inabusirea brutala de catre "trupele fatesti' ale Tratatului de la Varsovia(fara Romania!) a Primaverii de la Praga. Pentru Romania, acest deceniu va inseamna "dechiderea spre Vest' pe care Dinu C Giurescu o defineste ca fiind "o reorientare a politicii externe romanesti', care fusese precedata de primirea Romaniei in ONU(1955), de retragerea trupelor sovietice din Romania. Fapt semnificativ, "deschiderea' isi are unul dintre primele semnale in 1963, atunci cand Gheorghiu Dej ii incredinteaza tanarului diplomat Mircea Malita misiunea ultra-secreta de a se intalni cu ambasadorul Averell Harriman pentru a propune partii american sa scoata Romania "din cos'. Urmeaza un lung sir de evenimente in care diplomatia romana se afirma curajos si se bucura de o binemeritata recunoastere in Europa si in lume, alegerea in 1967, a ministrului roman de externe, Corneliu Manescu, ca Presedinte al Adunarii Generale a ONU, fiind una dintre cele mai convigatoare dovezi. Firesc,pentru o asemenea "independenta'nu se primeau doar lauri, Romania fiind supusa unui inversunat tir de acuzatii venind de la Kremlin, direct sau prin interpusi. Stabilrea relatiilor diplomatice cu Germania federala, refuzul de a rupe relatiile diplomatice cu Israleul dupa declansarea conflictului din 1967 si, mai ales, condamnarea categorica a invaziei "fratesti' in Cehoslovacia, fiind doar cateva exemple.
Firesc, cartea aduce in prim plan personalitatile cheie pentru luarea si ducerea la indeplinire a proiectelor "deschiderii diplomatice', Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ion Gheorghe Maurer si Corneliu Manescu, ale caror schite de potret sunt realizate cu discernamant si chiar cu severitate. Dintre acestia, Ion Gheorghe Maurer este personajul central al panoramei, caruia i se recunoaste meritul de a-si fi folosit creditul moral pe care il avea in fata lui Gheorghiu Dej si, pentru scurta vreme, a lui Nicoale Ceausescu, pentru a pune in act mari proiecte ale deschiderii diplomatice. De fapt, asa dupa cum oberva, in egela masura, Mircea Malita si Dinu C Giurescu, atata vreme cat Nicolae Ceausescu "a mers pe mana' lui Maurer, diplomatia romaneasca a avut numai de castigat. Dimpotriva, atunci cand, cedand presiunilor sotiei si propriilor ambitii megalomane, "Geniul carpatilor'isi va adjudeca exclusivitatea promovarii mesajelor de politica externa, diplomatia romaneasca isi pierde stralucita conscrare si, desi, nici in anii din urma ai regimului Ceausescu, nu a dus lipsa de profesionisti, acestia erau tot mai incorsetati in exercitarea mandatului.
Am fi, insa, nedrepti daca am reduce interesul cartii doar la dimensiunea sa strict evocativa. Pentru ca ,"Zid de pace, turnuri de fratie' apare intr-un moment de cumpana pentru diplomatia romaneasca. "In era globalismului economic dar si cultural- noteaza profesorul Dinu C Giurescu-, creste sensibil rolul diplomatiei in mentinerea si apararea unor atribute esentiale ale statului'. Dupa care intreaba:"in ce masura diplomatia romaneasca mai face fata astazi acestor cerinte esentiale?' si, in final, avertizeaza:"Daca lucrurile vor continua pe aceasta directie,in curand, in 10-15 ani, statul roman si societatea romaneasca vor exista doar ca denumire, nu ca o realitate efectiva.'
In aceasta cheie se cuvine citita schita strategiilor formulate de catre profesorul Mircea Malita, prin care domnia sa considera diplomatia, in speta diplomatia romaneasca a acestui moment, poate sa ajute la schimbarea destinului neprielnic care este dat "prin situarea in istorie, in geografie sau in structuri internationale ostile'. O paradigma ale carie puncte strategice le defineste profesorul Dinu C Giurescu: "Anii din urma fac cu totul necesara afirmarea pe plan diplomatic a Romaniei fata de Uniunea Europeana, de Federatia Rusa, de China, de Statele Unite. O afirmare care se lasa asteptata.'
In tot, "Zid de pace, turnuri de fratie'- carte lansata recent la Fundatia Europeana Titulescu- este o admirabila carte de diplomatie traita si,in egala masura, de diplomatie istorisita.
(*) Mircea Malita Dinu C Giurescu "Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii: 1962-1972", "Editura Compania, 2011.
