Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine are nostalgia cartilor lui Jules Verne e rasplatit pe deplin citind romanul lui Erskine Childers 'Enigma nisipurilor', istoria unor aventuri palpitante pe mare. Dar ceea ce initial se anunta ca o calatorie pe ape calme sau involburate, cu popasuri prin porturi necunoscute sau prin locuri prielnice pentru vanatoarea de rate, se transforma intr-un voiaj care-ti provoaca nelinisti. De fapt, lectura cartii iti ingaduie sa parcurgi filele unui dosar al Serviciului Secret britanic.
Carruthers este un tanar functionar la Ministerul de Externe, vadit sastisit de rutina cotidiana. Ziua isi indeplineste constiincios sarcinile pe care i le cere slujba, dupa care, imbracat elegant, frecventeaza cluburi unde isi omoara plictisul, potrivit protocolului protipendadei de la inceputul secolului XX. Noaptea doarme la un hotel londonez – s-a lecuit de escapade nocturne, prin cartiere rau famate. Dimineata inseamna reluarea aceluiasi ritual.
O scrisoare prin care o cunostinta nu foarte apropiata, Arthur H. Davies, il invita la o croaziera cu yachtul in Marea Nordului, il smulge, insa, brusc dintr-o existenta confortabila, dar anosta. Fara sa stea mult pe ganduri, da curs chemarii spre necunoscut si i se alatura lui Davies. Ceea ce traieste pe ambarcatiunea fragila a amicului sau il va arunca in vartejul ametitor al aflarii unor taine teribile.
La inceput, ratacirea celor doi pe ape inseamna confruntarea cu primejdii ca intalnirea unor curenti capriciosi, izbucnirea unor vijelii, sau evitarea periculoaselor bancuri de nisip nesemnalate pe nici o harta. Cand poposesc in locuri adapostite, au prilejul sa-i cunoasca pe localnici si sa ia aminte la obiceiurile lor. Insa Carruthers este tot mai intrigat de comportamentul companionului sau. Iar periplul lor n-are nimic de-a face cu promisa vacanta cu privelisti de vis si intamplari demne de a fi pastrate in memorie toata viata.
In cele din urma, Davies ii dezvaluie lui Carruthers scopul plutirii lor, aparent, fara tinta, printre insule, impartasindu-i o banuiala cumplita: Germania se pregateste de un razboi contra Marii Britanii. Cei doi incep sa caute semnele unor astfel de preparative, dar nu descopera nici nave militare echipate strasnic, nici fortificatii la adapostul carora sa se antreneze trupe, nici baze maritime de unde sa se poata lansa atacuri nimicitoare. 'Invaziile ortodoxe incep din porturi mari si implica o flota de transportoare oceanice, insa nici unul dintre indiciile noastre nu ne impinsese cu gandul catre asa ceva', constata ei cu nedumerire. Si totusi, intalnirile pe care le au cu anumite persoane suspecte, cu identitati false, le atata si mai mult curiozitatea si dorinta de a gasi dovezi ale unui proiect marsav. Acesta e cu mult mai abil si consta in 'trimiterea pe timp de flux a unei armate de infanteristi si tunuri usoare in slepuri mari, trase de remorchere puternice dar cu pescajul mic...'. Prin urmare, nemtii nu preconizau sa apeleze la o Invincibila Armada, ci mizau pe factorul surpriza, debarcand pe coastele nesupravegheate ale Angliei desanturi care aveau sarcina de a facilita cucerirea propriu-zisa.
Cartea lui Erskine Childers are mai putine stangacii decat te-ai astepta de la o naratiune cu suspans scrisa in 1903. Dar e doar o fictiune? A existat in realitate un astfel de complot international, dejucat de ingeniozitatea unor amatori in activitatea de spionaj? Greu de spus. In orice caz, un autor care a fost trimis in fata plutonului de executie cu siguranta ca stia o multime de secrete. Chiar daca moartea i-a fost cumplita, el ne-a lasat, potrivit lui Ken Follet, 'primul thriller modern', primul 'spy thriller', gen pe care l-au perfectionat Eric Ambler, John Buchan, Graham Greene, John le Carre, si insusi Ken Follet.
Citește pe Antena3.ro
