Eroare judiciară

Din nordul Europei ne vine o surpriză plăcută în acest final de an - pasionantul roman "Eroare judiciară" al norvegiencei Anne Holt. Un thriller şocant, care ne readuce în memorie celebra trilogie "Millenium" a lui Stieg Larsson. Ca şi aceasta, ne spulberă unele iluzii pe care le avem despre o parte a lumii considerată o oază de puritate morală.

Ca şi la autorul suedez, în paginile cărţii este prezentată o atmosferă sumbră, apăsătoare. Decorul e cenuşiu, trist. Personajele sunt copleşite nu numai de ambianţa glacială în care îşi duc viaţa. Fiecare dintre ele poartă o povară, indiferent dacă sunt de partea Binelui sau a Răului. Parcă ar trăi în exil într-un teritoriu damnat. Clasamentele de până acum plasează Norvegia printre cele mai puţin corupte ţări din lume. "Corupţia este, ca să spun aşa, de neconceput în ţara asta. Din numeroase motive. În primul rând, nu există tradiţie" - afirmă peremptoriu unul dintre eroi, şi totuşi, în acest spaţiu s-a comis o eroare judiciară. Provocată tocmai de către corupţie. În 1956, un oarecare Aksel Seier a fost condamnat pentru viol şi crimă cu premeditare. I-a fost pusă în cârcă uciderea unui copil. Degeaba la proces şi-a clamat nevinovăţia. Judecarea lui a fost măsluită. Din temniţă a cerut, de multe ori, graţierea. În mod curios, până la urmă a fost eliberat, dar nu i s-a şters cazierul.

Caz tenebros
După câteva zeci de ani de la acest episod, au început din nou să dispară şi să fie omorâţi copii, cadavrele lor fiind trimise mamelor, însoţite de bileţele pe care scrie: "Ai primit ce ai meritat". Cuprinsă de spaimă, ţara intră "într-o stare de asediu neoficială".

Ancheta e încredinţată inspectorului principal Yngvar Stubo. Un profesionist veritabil, meticulos şi sagace. El cere ajutorul unei cercetătoare, Inger Johanne Vik, jurist şi psiholog. Ea acceptă cu greu implicarea într-o investigaţie care o smulge de la munca sa de rigoare ştiinţifică, socotind că nu e aptă pentru munca de teren. Dar când, după lungi ezitări, îţi oferă concursul, este de o maximă eficienţă. Interoghează martori, culege informaţii de la persoanele care au legătură cu acest caz tenebros, analizează ştirile din presă, preocupându-se, totodată, să-l reabiliteze pe Aksel Seier. Din aproape în aproape, schiţează şi profilul ucigaşului, dovedind o intuiţie remarcabilă: "Fără îndoială, n-are cazier. Dacă există vreun lucru important pentru el, ăla e controlul. Este întotdeauna ordonat. Disciplinat. Curat. El a pierdut ceva... I s-a luat ceva fundamental, un lucru pe care îl considera ca aparţinându-i. Noi căutăm pe cineva care se consideră pe deplin îndreptăţit să acţioneze aşa cum o face... Tot ce a mers anapoda în viaţa lui este din vina celorlalţi".

Imaginaţie bogată
O astfel de descriere s-ar putea potrivi multor oameni. Dar ea se dovedeşte a fi esenţială în descoperirea ucigaşului. "Eroare judiciară" aduce aminte şi de "Făgăduiala" lui Durrenmatt. Ca şi în proza elveţianului, o mărturisire şocantă a cuiva care nu mai poate trăi sub povara unui secret teribil confirmă bănuielile anchetatorilor. Anne Holt a fost avocat, procuror şi ministru al Justiţiei. O experienţă de invidiat pentru cineva care scrie cărţi de factură thriller&mistery. Seria care îi are ca protagonişti pe Vik şi Stubo a încununat-o cu titlul de "regină a romanului poliţist din Norvegia". Un titlu pe deplin meritat, fiindcă autoarea nu se rezumă să prezinte cazuri reale, ci îşi foloseşte din plin imaginaţia bogată, pentru a le transforma în ficţiuni în care harul artistic e omniprezent.