Fost preşedinte al Academiei Române, cu prostituatele. “S-a tras bine la măsea... L. este foarte frumoasă şi face bine dragoste”

Volumul cenzurat al Jurnalului lui Iacob Negruzzi apare în ediţie integrală la Editura Muzeelor Literare!
Textul reproduce confesiunea intimă a tânărului Iacob Negruzzi din perioada tumultoasă în care a studiat şI a locuit la Berlin (1861- 1864).
În acea perioadă tânărul Iacob Negruzzi a notat, în limba germană, cu o sinceritate şocantă pe alocuri, diverse întâmplări din viaţa zilnică a capitalei prusace, despre atmosfera studenţească, lecturi, studii, reuniuni organizate în corporaţii, dar şi probleme intime, amoroase şi de sănătate.

Apărut pentru prima oară în anul 1980, volumul a fost cenzurat, iar o parte a scenelor despre viaţa corporaţiilor studenţeşti, episoade intime şi detalii despre sănătatea tinerilor au fost excluse.

Ediţia din 2014 reintroduce toate aceste pasaje.
Iată cum descrie Iacob Negruzzi ziua de 16 decembrie, de acum 153 de ani: “După-masă am studiat, apoi am primit vizita lui Reclam şi ulterior a lui Paetzelt. Ei au rămas pănă la ora 8. Stabilisem cu Rek şi Reclam să-i vizităm pe vandali la cârciuma lor. După ce am cinat la Braun, m-am şi dus acolo. Vandalii sunt în general oameni simpatici, mai cu seamă Kaltmeyer, cu care am băut. S-a tras bine la măsea. Am fost servit din toate părţile. S-a adunat atât de mult, încât m-am îmbătat. După ce am băut zdravăn şi după ultimul cântec, la unu, am plecat împreună cu Buchholz la Musenhalle, unde, după consumarea unei cafele, mi-am revenit întrucâtva. Spun întrucâtva pentru că dacă mi-aş fi revenit complet, nu m-aş fi apucat să o conduc pe o damă acasă (Lisbeth). S-a dovedit, ceea ce este rar, că era o fată cumsecade. Se subînţelege, este cumsecade cât poate fi o femeie cu profesia ei. Ea practică această meserie de puţin timp, este foarte frumoasă şi face bine dragoste. Toate astea sunt trei calităţi pe care nu le posedă orice prostituată. Mi-a luat un taler şi, ce este mai rău, mi-a pricinuit remuşcări de ordin moral după ce ajunsesem acasă. Am fost, din nou, abia la ora 5 acasă”.

Aşadar, “jurnalul lui Iacob Negruzzi este un document de epocă preţios, care nu şi-a pierdut farmecul până astăzi” (Hor Fassel). El reprezintă o ilustrare a vieţii reale a studenţimii din acea epocă, cu imagini încă vii ale unei părţi din viaţa academică germană.

Iacob Negruzzi este cel de-al doilea fiu al scriitorului Costache Negruzzi. S-a născut pe 31 decembrie 1842 la Iaşi şi a murit pe 6 ianuarie 1932, la Bucureşti. A fost scriitor, dramaturg, critic literar (fondator şi conducător o lungă perioadă a Junimii), jurist, profesor, politician, preşedinte al Academiei Române.