Grădinarul nopţii

Există în întreaga lume numeroase crime cu autori rămaşi necunoscuţi. Anchetatorii care n-au reuşit să le rezolve resimt o frustrare puternică, oricâte alte succese au obţinut. Imaginea dosarelor pe care se aşterne praful aşteptându-şi finalizarea îi urmăreşte toată viaţa.

T.C. Cook din romanul "Grădinarul nopţii" al lui George Pelecanos este un inspector de poliţie desăvârşit. Un profesionist veritabil. O legendă printre colegii săi mai puţin experimentaţi, printre care Dan Holiday şi Gus Ramone. Are o rată de 90% de rezolvare a cazurilor.

Şi, totuşi, la încheierea carierei, se poticneşte, cunoaşte amarul eşecului. Mai mulţi copii sunt găsiţi împuşcaţi în grădinile de zarzavat din Washington, D.C. Toţi poartă însemnele violului. Prenumele lor - Eve, Otto, Ava - se citesc identic de la dreapta la stânga, ca şi de la stânga la dreapta. Nimeni nu reuşeşte să descâlcească misterul "Crimelor Palindrom". Nici măcar celebrul inspector.

Suntem în 1985, tinerii se uită la "Miami Vice", prizează cocaină, citesc cărţi scrise de Tom Clancy şi Stephen King, beau prin baruri şi urmăresc la televizor meciuri de fotbal american sau participă la concertele unor vestite formaţii de pop-rock. Generaţia Reagan.

SUSPANSUL CERCETĂRILOR
Un salt în timp ne plasează în anul 2005. T.C. Cook este acum un pensionar cu probleme de sănătate. A suferit un atac cerebral, nu mai vede şi nu mai aude bine. Dar "Crimele Palindrom" tot nu-i dau pace, îl mai bântuie ca nişte coşmaruri: "încă mă mai gândesc la asta în fiecare zi blestemată".

Iar descoperirea cadavrul unui copil într-o grădină de zarzavat de la marginea oraşului e pentru el un semnal de alarmă: după douăzeci de ani, asasinul scăpat de pedeapsa justiţiei să fi început să lovească din nou? Vor urma alte crime în serie? Gus Ramone şi Dan Holiday fac apel la experienţa fostului celebru investigator. Doar primul a mai rămas în poliţie, celălalt renunţând la o carieră promiţătoare din pricina unei interpretări dubioase a faptelor sale. Toţi trei îşi unesc eforturile pentru a face, în sfârşit, lumină în acest caz tenebros. O tentativă dificilă, cu o mare risipă de energie.

Romanul acesta îşi cucereşte cititorii nu numai prin suspansul cercetărilor întreprinse cu o largă desfăşurare de forţe. George Pelecanos schiţează cu o mână sigură tabloul unui oraş insolit, în care încă mai domneşte segregarea.

"Respectaţi diversitatea" e o lozincă fără acoperire -, crimele se ţin lanţ - doar 65% sunt elucidate -, multe fiind comise din pricina drogurilor consumate de indivizi din toate straturile societăţii.

Admirabile sunt paginile care descriu relaţiile din familia americană de azi, universul unor copii câteodată debusolaţi atât la şcoală, cât şi acasă.
Şi zbuciumul unor personaje mature e surprins cu multă fineţe, ele fiind incapabile să se integreze într-o societate propunând ca modele rapperi, boxeri, fotbalişti, îmbogăţiţi pe căi ilicite.

Urmărind mai multe planuri, ritmul naraţiunii are curgerea unui fluviu leneş, care îşi adună cu greu afluenţii. De-abia în ultimele pagini, acţiunii i se imprimă o mişcare vijelioasă. George Pelecanos şi-a construit thrillerul cu o acurateţe de virtuoz al genului. În cartea sa, urmărirea celor certaţi cu legea e mai mult un pretext pentru a oferi o imagine sumbră a ceea ce trăiesc oamenii în marile aglomerări urbane.

"Henderson se întoarse şi îl împuşcă pe Romeo Brock în mijlocul pieptului. Pistolul săltă în mâna lui Henderson în timp ce-l mai împuşcă o dată. Brock se răsturnă pe spate, peste fotoliu. Braţele i se rotiră prin ceaţa purpurie în timp ce cădea.
Dunne trase de două ori în direcţia lui Benjamin. Primul glonţ îi străpunse umărul şi îi făcu o gaură cât pumnul în spate. Al doilea, mai sus din cauza ricoşeului, îi atinse artera carotidă în traseul său prin gât"