Înspăimântător de prolific

Dacă ar fi să ne gândim numai la faptul că peste 160 de filme au fost realizate după romanele sale - în număr de 175! - Şi ar fi de ajuns pentru a înţelege ce rol uriaş a jucat Edgar Walace în istoria literaturii de suspans.

N-am o imagine completă, necitindu-i în întregime opera, dar probabil că nu toate aceste cărţi sunt nişte capodopere. Până şi bunul Homer mai aţipeşte din când în când. Cu atât mai mult un autor de thriller&mistery, obligat să demonstreze în orice lucrare a sa imaginaţie şi originalitate. E greu să fii mereu inventiv şi sclipitor.

Creând o astfel de succesiune ameţitoare de naraţiuni poliţiste, nu poţi să fii întotdeauna la înălţime. Fără să vrei, se instalează rutina şi oboseala, iar acţiunile personajelor devin previzibile, create după un şablon, deznodământul fiind lesne de anticipat. Parcă ai călca pe propriile tale urme. Aşa ştii perfect drumul, însă străbaţi aceleaşi locuri, ajungând la aceeaşi destinaţie.

MII DE PAGINI. În cazul lui Edgar Wallace, tiparul a fost totuşi unul de succes, cu mare impact la public. Reţeta pe care a descoperit-o i-a asigurat scrierea pe bandă rulantă a mii de pagini. E ca şi cum un programator talentat ar izbuti să transforme calculatorul său într-o maşinărie capabilă să combine rapid cuvintele într-o ordine în care să domnească logica de la început până la sfârşit.

În orice caz, înainte de Georges Simenon, capabil să scrie 60-80 de pagini pe zi, astfel încât a ajuns la aproape două sute de romane, sau Frederic Dard (creatorul lui San-Antonio), care a creat peste trei sute, ca să nu mai vorbim de Gerard de Villiers, ale cărui SAS-uri nici nu mai ştiu la ce număr au ajuns, a mai fost un autor de o prolificitate înspăimântătoare.

OCHI PENTRU OCHI. "Dreptate fără lege" inaugurează o serie de thrillere pe care Edgar Wallace le-a dedicat-o "celor patru justiţiari". Ideea ciclului avea să facă prozeliţi până în zilele noastre. Fiindcă mulţi autori şi-au consacrat scrierile prezentării unor eroi care, nemulţumiţi de incapacitatea autorităţilor de a pedepsi unele dintre faptele antisociale, îşi asumă riscul de a face ei dreptate, potrivit unui cod moral din vechime: ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.

Iată ce susţin Leon Gonsalez, Poiccart, George Manfred şi mai nou-venitul între ei Thery, cele patru personaje ale lui Wallace: "Când vedem un om care îşi asupreşte pe nedrept confraţii, când vedem un lucru rău făcut împotriva bunului Dumnezeu... şi împotriva oamenilor şi, ştiind că după legile omului, acest răufăcător o să scape nepedepsit, îl pedepsim noi."

 

O idee care l-a înaripat şi pe un cunoscut bogătaş de la noi, care s-a folosit de propriile sale instrumente pentru a prinde şi sancţiona nişte borfaşi.

AVERTIZARE. Eroii din "Dreptate fără lege" l-au asasinat pe generalul Trelovitch, conducătorul regicidului din Serbia, l-au spânzurat pe Conrad, organizatorul armatei franceze în Piaţa Concorde - cu o sută de poliţişti la o aruncătură de băţ, l-au împuşcat pe Hermon le Blois, poetul filosof, în biroul său, pentru că a corupt tinerii din lumea întreagă cu doctrinele lui. Iar acestea sunt doar câteva dintre faptele lor, palmaresul fiindu-le mult mai impresionant.

În romanul pe care îl prezentăm, cei patru i-au pus gând rău lui Sir Philip Ramon, ministrul de Externe al Angliei, care susţine Legea de Extrădare a Străinilor. Adoptarea ei ar însemna expulzarea din spaţiul englez a unui lider care conduce mişcarea împotriva guvernului corupt al Spaniei. Câteva scrisori îl avertizează pe înaltul demnitar să nu mai prezinte Parlamentului legea, fiindcă altfel va fi suprimat.

ENIGMA. Orgolios şi încăpăţânat, acesta sfidează ameninţările. Alertată, poliţia îi oferă protecţie, măsurile de securitate fiind excepţionale. Dar misivele continuă să sosească, indicându-i-se chiar şi ziua şi ora la care va fi ucis. Deşi baricadat în camera sa de lucru, cu poliţişti la uşa lui, Sir Philip Ramon îşi pierde viaţa într-un mod care va rămâne o vreme o enigmă.

Edgar Wallace posedă un stil agreabil de relatare. E deseori ironic, în buna tradiţie a prozei englezeşti, chiar sarcastic. Indiscutabil, uneori are şi umor. Iar evocarea Londrei de la sfârşitul secolului XIX adaugă un plus de savoare.

"Când veţi primi acest bilet, noi, cei care ne spunem Cei Patru Justiţiari, vom fi împrăştiaţi prin Europa şi sunt slabe şanse să ne daţi vreodată de urmă. Cu nici cea mai mică intenţie de a ne lăuda, spunem: am îndeplinit ceea ce ne-am propus"

 

Biografie
Richard Horatio Edgar Wallace (1 aprilie 1875-10 februarie 1932), scriitor englez de romane poliţiste, jurnalist, scenarist şi dramaturg.

În 1920, unul dintre editorii lui a afirmat că un sfert dintre cărţile citite în Anglia sunt numai ale lui Wallace. A fost şi co-creatorul lui King Kong.

La un moment dat, Wallace a realizat că trebuie să-şi înfiinţeze propria lui editură.

A hotărât să lanseze un concurs în "Daily Mail", participanţii trebuind să descopere cheia enigmei dintr-un roman de-al său. Premiul - 1.000 de lire.