x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte MOARTEA NEAGRĂ/Pleacă repede, întoarce-te târziu

MOARTEA NEAGRĂ/Pleacă repede, întoarce-te târziu

de George Arion    |    25 Ian 2009   •   00:00

Unul dintre cele mai înspăimântătoare flageluri pe care le-a cunoscut omenirea a fost ciuma. În Europa, ea a făcut ravagii după 1344, adusă fiind din Asia. Atunci, cam o treime din populaţia bătrânului continent a căzut secerată de această molimă.




De pildă, în 1665, în Anglia, ea a făcut 100.000 de victime. Mod de răspândire? Prin puricii şobolanilor infestaţi de către o bacterie, Yersinia pestis. Mod de manifestare? Transpiraţie, frisoane, dureri îngrozitoare. O boală care n-a cruţat nici regi, nici oameni de rând. De aceste date şi multe altele se foloseşte Fred Vargas, o Doamnă a thrillerului franţuzesc, în romanul său "Pleacă repede, întoarce-te târziu". Un fost marinar, Joss Le Guern, a făcut puşcărie pentru că a bătut crunt un armator. După eliberare, ca să-şi câştige existenţa, o face pe crainicul într-una dintre pieţele Parisului. Cocoţat pe o ladă, el strigă – evident, contracost –, diverse mesaje de interes general sau particular. Anunţurile sunt dintre cele mai diverse: de vânzări-cumpărări, de pierderi, oferte de serviciu, buletine meteo. De la o vreme, printre aceste ştiri se strecoară unele bizare, care anunţă o iminentă epidemie de ciumă în "Oraşul lumină". Textele sunt extrase din scrieri vechi.

INVESTIGAŢIE. La început, nimeni nu le bagă în seamă. Dar pe uşile unor apartamente cineva pictează cifra 4 scrisă ca în oglindă. Un medievist îi desluşeşte semnificaţia. Este semnul care marca odinioară casele celor atinşi de necruţătoarea "moarte neagră". Comisarul Jean-Baptiste Adamsberg de la Brigada de criminalistică a arondismentului 13 le socoteşte şi el ca fiind joaca unui glumeţ. Dar viaţa mai multor locatari din aceste imobile este curmată. Cine răspândeşte ciuma? De-abia atunci autorităţile realizează gravitatea situaţiei şi urnesc o investigaţie greoaie. Însă ce semnificaţie li se poate da textelor culese din opera lui Avicenna sau Samuel Pepys şi citite de către Joss? Ele pot contribui doar la stabilirea unui profil al ucigaşului – bărbat cultivat, destul de înstărit, talentat la desen, meticulos. Investigaţiile înaintează lent, într-o lume panicată, ieşită din ţâţâni, printre inşi ciudaţi – erudiţi pentru care călcatul rufelor e o voluptate, foşti puşcăriaşi deveniţi de o cumsecădenie greu de egalat, bărbaţi în toată firea care sunt înfricoşaţi de contactul cu o realitate pe care nu o înţeleg. Însuşi comisarul Adamsberg e bizar – nu iubeşte hârţogăraia, îi place mai mult să contemple decât să acţioneze, iar pe deasupra, nu poate reţine numele subalternilor. Şi totuşi, cu mintea lui ascuţită, reuşeşte să pună ordine în noianul de informaţii pe care le strânge în zilele de anchetă şi să pună mâna pe criminal. Desigur, acesta nu face parte din cercul suspecţilor iniţiali, descoperirea identităţii lui fiind o adevărată lovitură de teatru.

ACCENT PE DETALIU. Fred Vargas îşi bazează imensul succes de librărie şi pe această abilitate uimitoare de a răsturna o situaţie când te aştepţi mai puţin, şi pe talentul de a creiona personaje memorabile, diferenţiate cu o nedisimulată dragoste pentru detaliu. Mai mult, fără cuvinte de prisos, ea reuşeşte să descrie convingător teroarea de care e cuprins Parisul ameninţat de necruţătoarea molimă. Secretul său e simplu: îi place să scrie pasionant, astfel încât cititorii să nu cunoască nici un moment de plictiseală. De aceea, de fiecare dată ne propune o istorie pe care s-o urmărim cu sufletul la gură, pentru a-i afla finalul uluitor, cea mai bună răsplată pe care o aşteaptă cititorii împătimiţi ai cărţilor sale. Duala sa pregătire, de om de ştiinţă şi de om de litere, îi permite să descindă pe un tărâm pe care nu oricine are privilegiul să-l viziteze, aducându-ne de acolo veşti fascinante.

"Se apropie de cadavru şi tehnicienii se dădură la o parte ca să-l lase să se uite. Omul era gol, întins pe spate, cu braţele în cruce, iar pielea îi era neagră ca funinginea în vreo zece locuri: pe coapse, pe bust, pe unul din braţe. Limba îi ieşea printre buze şi era la fel de neagră"


Biografie

Fred Vargas – pseudonimul doamnei Frederique Audoin-Rouzeau – s-a născut la Paris, în 1957, într-o familie de intelectuali. Pasionată încă din copilărie de cercetările arheologice. Urmează studii de istorie şi se specializează în Evul Mediu. O tentează însă şi literatura poliţistă. Cariera sa în acest domeniu e fulminantă. Tirajele cărţilor sale sunt impresionante pe toate meridianele. A fost recompensată cu numeroase premii de prestigiu. "Farmecul cărţilor lui Fred Vargas vine din modul imprevizibil, poate chiar bizar în care schimbă regulile clasice ale romanului poliţist" – "Le monde des livres". "Penumbră, tensiune, excentricitate. Romanul lui Vargas propune o explorare uimitoare a feţei întunecate a Parisului" – "Guardian". "Fred Vargas a inventat un gen literar unic: «rompol». Nu este noir, ci nocturn, îl trimite pe cititor în lumea ludică a copilăriei, unde a provoca spaimă prietenilor era un joc – unul grav, serios" – "Le Magazine litteraire".

×
Subiecte în articol: scena crimei fred vargas