Oase încrucişate

Masada. O cetate pe care a construit-o Irod. Un loc sfânt pentru evrei. Acolo, în secolul I, ei au ţinut piept unui asediu îndelungat al romanilor. Până la urmă, au fost înfrânţi. Ca să nu cadă în mâinile duşmanilor, s-au sinucis. Peste unele schelete s-a dat abia în 1963, cu ocazia unor săpături.

Iată premisa de la care porneşte romanul creat de Kathy Reichs, „Oase încrucişate"... În osuarul descoperit după aproape două milenii - un schelet complet. Acesta e scos din Israel, poposeşte un timp la Musee de l'Homme din Paris, după care i se pierde urma. De-abia după mulţi ani el reapare într-o mănăstire din Canada, păstrat cu evlavie de un abate. Fiindcă se presupune că scheletul îi aparţine lui Iisus. Acesta n-ar fi murit pe cruce şi nu s-ar fi înălţat la Cer, găsindu-şi sfârşitul la 80 de ani, o dată cu apărătorii Masadei.

Doctor Temperance Brennan, antropolog criminalist pentru Carolina de Nord şi Quebec, află toate acestea în timp ce investighează moartea suspectă a lui Avram Ferris, proprietar al unei firme de import. Specialista e şocată, de-a dreptul îngrozită, îşi dă seama că a intrat în posesia unui secret teribil.  

Act de răzbunare
Dezvăluirea lui ar produce un cutremur de proporţii: „Un miliard de vieţi şi-ar pierde cursul firesc. Credinţa ar fi distrusă. Distrugerea spirituală ar fi devastatoare. Lumea creştină ar intra în criză. Dar tragedia nu s-ar sfârşi aici, doctore Brennan! Vă convine sau nu, creştinismul este o puternică forţă politică şi economică. Colapsul bisericii creştine ar duce la o revoltă globală. Instabilitate. Haos general".

Împreună cu Andrew Ryan, detectiv din Forţele canadiene, ea porneşte o cercetare plină de peripeţii. Înfruntă ameninţări şi pericole. La un moment dat îşi continuă ancheta în Israel, unde are parte de aventuri şi mai palpitante, pe străzile Ierusalimului şi prin ca­tacombele din împrejurimi. La capătul lor, ea spulberă suspiciunea că totul e o înscenare pusă la cale de fundamentaliştii islamici, dornici să compromită o religie rivală. Nu-i vorba de nici un război sfânt, de nici o conspiraţie evreiască şi nici de un secret de stat. Rezolvarea e mult mai simplă: asasinarea lui Ferris e datorată unui simplu act de răzbunare şi lăcomie, care a pus degeaba în alertă criminalişti, doctori, arheologi, antropologi.  

Romanul este conceput ca o confesiune a reputatei doctoriţe Brennan. Această modalitate îi conferă mai multă forţă şi o sinceritate de efect. Autoarea foloseşte mult şi dialogurile. Ele au vioiciune, ironie, umor, ceea ce contribuie la o parcurgere cu deliciu a cărţii.

De decor...
Dar cele mai captivante pagini sunt acelea care o prezintă pe doctoriţă la lucru. Suntem familiarizaţi cu metode moderne de autopsiere, ni se oferă informaţii despre traiectoriile gloanţelor care izbesc o ţeastă de om şi ravagiile pe care acestea le produc, ni se aminteşte de datarea cu C14 a unor rămăşiţe umane. Nici în aceste pasaje petrecute în laboratoare naraţiunea nu-şi pierde ritmul trepidant.

Şi totuşi... şi totuşi, la sfârşitul cărţii ai senzaţia că ai fost păcălit. Ai fost invitat la un banchet fastuos, ai văzut preparatele ispititoare de pe masă, dar când să te înfrupţi din ele, constaţi că bunătăţile sunt doar de decor, aidoma acelora de la un spectacol de teatru.

Evident, scheletul în jurul căruia s-a creat atâta zarvă şi din pricina căruia unii au murit, alţii s-au aflat în pericol, nu i-a aparţinut lui Iisus. Atunci de ce a mai fost nevoie de o asemenea desfăşurare de forţe, convocate inutil? Dezamăgirea ia locul bucuriei de la începutul lecturii. Kathy Reichs a dorit să păşească pe urmele lui Dan Brown. N-a reuşit.