Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfarsitul romanului sau "Alex", Pierre Lemaitre aminteste cativa scriitori care l-au influentat: Dostoievski, Proust, Pasternak, Aragon, Barthes, Aime etc. Printre ei m-as fi asteptat sa-l descopar si pe polonezul Andrzej Zaniewski.
Dintr-un motiv foarte simplu: acesta a scris o carte formidabila, "sobolanul", in care urmareste comportamentul unui exemplar din aceasta specie, de la nastere pana la moarte. Dar nu este o lucrare de zoologie, ci un roman, o parabola despre lupta pentru existenta, despre Putere.
Ca si autorul polonez a carei naratiune se pare ca n-a cunoscut-o, Pierre Lemaitre a scris pagini intunecate, in care pe o eroina, rapita si inghesuita intr-o lada ascunsa intr-un depozit parasit, o ataca o haita de sobolani. Secventele respective sunt cutremuratoare si iti trebuie multa stapanire de sine ca sa nu ti se intoarca stomacul pe dos. Dar chiar daca isi simte sfarsitul aproape, Alex isi invinge sila si frica si reuseste sa scape.
Iar aici intervine prima lovitura de teatru.
La inceput, cititorul este solidar cu acest personaj, ii urmareste spaimele cu multa compasiune si ii doreste salvarea.
Dar Alex nu merita simpatie, fiindca este o criminala in serie. A ucis si inainte de a fi luata ostatica, ucide si dupa ce se elibereaza.
Chiar si pentru criminalistii care investigheaza disparitia ei, surpriza e de proportii.
Dar dupa ce o vedem cum actioneaza, cum curma cu sange rece viata unor barbati si femei – mai intai ii doboara lovindu-i in cap cu diverse obiecte, iar dupa ce-i ameteste si-i leaga, le toarna pe gat acid sulfuric – urmeaza a doua lovitura de teatru, si mai naucitoare.
Alex are justificari pentru faptele sale. Chiar daca nimeni nu e de acord cu ele, adusa in fata judecatii i s-ar gasi circumstante atenuante, iar un avocat abil i-ar putea obtine chiar achitarea.
Dar Alex nu va mai da nimanui socoteala, altul va fi aruncat dupa gratii – iar aceasta e ultima lovitura de teatru.
Pierre Lemaitre se dovedeste a fi si in acest al patrulea roman al sau un autor cu o imaginatie iesita din comun.
Dar nu numai inventia epica este uimitoare.
Scriitorul francez a creat un triumvirat de anchetatori usor de retinut. Comandantul Camille Verhoeven este ironic, sagace, perseverent, dur cateodata si... de un metru si jumatate inaltime.
Louis este discret, civilizat, elegant, iar Armand, un tip de o zgarcenie patologica, introduce din nou ordinea, ori de cate ori lucrurile scapa de sub control.
Comisarul de divizie Le Guen, nenorocos in amor, si vanitosul judecator de instructie Vidard completeaza aceasta echipa de investigatori cu personalitati accentuate, care se descurca excelent si pe teren, si in camera de interogatorii.
"Alex" este un thriller care provoaca oroare, o scriere despre inocenta pierduta mult prea devreme, despre ratacirile pe care le poate cunoaste mintea umana, despre crima si pedeapsa.
--------------------------------------------------------------------------------------
"Sobolanul s-a asezat pe labele dinapoi si adulmeca jur imprejur.
Alex trage cu coada ochiului spre franghie.
Apar alti doi sobolani si incep si ei sa coboare spre cusca."
