Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am citit multe dintre thrillerele care au asigurat o faimă binemeritată aşa numitului “val nordic” de literatură poliţistă. Cărţi datorate unor scriitori suedezi, danezi, norvegieni, islandezi. Nu ştiam, însă, dacă Finlanda dispune şi ea de reprezentanţi valoroşi care să ilustreze acest gen. După lectura romanului “Tămăduitorul” al lui Antti Tuomainen m-am convins că şi în “ţara lui Moş Crăciun” există autori care mânuiesc extraordinar de bine regulile de construcţie ale unei scrieri cu suspans.
Acţiunea se desfăşoară într-un decor halucinant, care aminteşte de bacoviana “Lacustră”. Datorită unor modificări climatice dramatice, pe teritoriul finlandez ploile cad fără încetare de luni de zile. În Helsinki, metrourile nu mai circulă deoarece tunelurile sunt inundate, au loc numeroase alunecări de teren care provoacă accidente rutiere, casele se prăbuşesc măcinate de apă la temelii, alimentarea cu gaz şi cu electricitate are şi ea de suferit, se produc explozii în tot oraşul şi pompierii nu mai prididesc să stingă incendiile devastatoare. Populaţia este cuprinsă de panică. Cei cu posibilităţi financiare se mută în nord sau în alte ţări. În blocurile părăsite în grabă se instalează emigranţi care se dedau la jafuri şi crime, disputându-şi locuinţele în ruină, bântuite de şobolani. Poliţia nu mai are suficient personal pentru a stăvili fărădelegile şi pentru a investiga asasinatele. Haosul se instalează în capitala odinioară atât de liniştită.
În astfel de împrejurări, nu-i de mirare că unii oameni dispar fără urmă – răpiţi sau ucişi. Printre cei care nu mai revin acasă se numără şi jurnalista Johanna Lehtinen. Aceasta se documenta în legătură cu un personaj misterios care îşi spunea Tămăduitorul. El revendica omorârea unor manageri şi politicieni, socotiţi vinovaţi că nu au luat măsuri pentru a combate poluarea planetei. Bărbaţi, femei, copii devin victime ale acestui scelerat care se crede ultima voce a adevărului într-o lume sortită pieirii.
Cu toate obstacolele care îi stau în cale, Tapani Lehtinen, soţul Johannei, nu pregetă să-şi caute femeia iubită şi porneşte de unul singur o anchetă complicată. În cursul cercetărilor sale primeşte ameninţări, este bătut cu sălbăticie şi e în pericol de a-şi pierde viaţa. Nimic, însă, nu-l descurajează şi nu-l abate de la acţiunile lui. Discută cu prietenii soţiei, cu şeful şi colegii ei, cu apropiaţii familiei. Cu aceste ocazii află detalii din trecutul femeii, care îl îndurerează, dar nici măcar acestea nu-l conving să-şi abandoneze investigaţiile.
În final, tenacitatea îi este răsplătită. Aşa cum se cuvine unui thriller care se respectă, adevărul ieşit la iveală este zguduitor. Seria de asasinate a fost doar un paravan pentru o afacere extrem de profitabilă, pusă la cale cu multă ingeniozitate şi cruzime.
Romanul lui Tuomainen evocă o atmosferă sumbră, şi, chiar dacă este o distopie, trage un semnal de alarmă de care ar trebui să se ţină cont. Oare nu cumva, la un moment dat, din pricina nepăsării celor care ne cârmuiesc destinele, se va ajunge la o situaţie cum este cea descrisă în această carte? Vorba cronicarului – “se sparie gândul”...
CITAT: “În mâna dreaptă simţeam greutatea pistolului şi atunci am luat o decizie. Am ridicat piedica pistolului, cum îmi arătase Ahti, am înălţat braţul în aer şi am tras.”
Citește pe Antena3.ro
