Chiar dacă săptămâna trecută am prezentat un roman, “Răzbunarea lui Finnigan”, datorat suedezilor Roslund şi Hellström, vă supun atenţiei încă o carte care le poartă semnătura, “Trei secunde”. Este o reconfirmare a valorii literaturii poliţiste create în spaţiul nordic al Europei şi alungă impresia unora că ea şi-ar fi epuizat resursele.
Piet Hoffman, protagonistul acestei naraţiuni, trăieşte periculos, deoarece este un fost infractor recrutat de către Poliţie pentru misiuni sub acoperire. El se infiltrează într-o puternică organizaţie clandestină care aduce droguri din Polonia şi le distribuie în Stockholm. Cu o mare abilitate câştigă încrederea celor care o conduc, mafioţi aliaţi cu foşti agenţi din poliţia secretă. Aceştia îi propun să se lase arestat pentru o infracţiune oarecare şi din închisoare să pună bazele unei reţele care să distribuie droguri puşcăriaşilor, cucerind o vastă piaţă cu circuit închis, din moment ce în Suedia sunt 5 000 de puşcăriaşi şi 80% dintre ei sunt dependenţi de substanţe halucinogene.
Cu acceptul instructorului său care îi promite imunitate, Piet Hoffman se lasă antrenat în această acţiune temerară. Este arestat în urma unei infracţiuni pe care chipurile a comis-o şi trimis într-o închisoare unde reuşeşte să strecoare droguri şi să le împartă deţinuţilor contra unor sume consistente.
La început, infiltrarea pare să fi reuşit de minune.
Dar nu trece mult şi lucrurile ies din făgaşul stabilit iniţial. Identitatea lui reală este deconspirată. Îl “prăjesc” tocmai cei care îi promiseseră o siguranţă deplină. Printre ei – un secretar de stat.
Însă nouă ani de instructaj au făcut din Piet Hoffmann un profesionist excepţional. N-are de gând să se lase suprimat fără să lupte. Mai mult, are soţie, copii şi nu vrea ca ei să rămână singuri. De aceea va folosi cele mai sofisticate mijloace pentru a dejuca planurile celor care vor să-l elimine. Asupra lui planează o primejdie de moarte, din moment ce şi lumea interlopă, şi autorităţile vor să-i închidă gura pentru vecie.
Un roman extraordinar de palpitant, cu o construcţie fără cusur. Roslund şi Hellström, “noii maeştri ai genului poliţist suedez”, au o documentare complexă în ceea ce priveşte crima organizată din ţara lor şi modul în care se fac bani din droguri, trafic de arme şi trafic de carne vie. O realitate halucinantă, pe care cei mai mulţi o ignoră.
Cu un talent scriitoricesc de netăgăduit, este descris un complicat joc al aparenţelor. Autorii surprind tulburător frământările eroului principal care, trăind în clandestinitate, nu mai deosebeşte bine adevărul de minciună, şi nu mai ştie în cine poate avea încredere şi în cine nu. Acesta e deseori destinul unui spion sau al unui informator când nu mai e util: poate fi trădat şi sacrificat cu cinism, când cei care ar trebui să-i garanteze siguranţa vor doar să se pună pe ei înşişi la adăpost, din laşitate, din frica de a lua decizii.
___________
“Rămase nemişcat când degetul atinse trăgaciul şi se auzi un clic. Era o senzaţie ciudată, să ştii că glonţul se îndrepta spre tine şi că mai aveai trei secunde.”