Există personalități menite a rămâne vii în cultura noastră prin contribuția lor. Istoricul Nicolae Iorga este unul dintre aceștia.
Născut la 5 iunie 1871, Botoșani a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român.
Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
A avut curajul de a-și susține deschis opiniile, chiar și atunci când erau controversate. Personalitate puternică, Iorga a fost adeseori considerat dificil de către contemporani.
Criticul Eugen Lovinescu, în volumul său Memorii (Bucureşti, 1930), îl prezintă astfel pe Nicolae Iorga: “iritabil, autoritar, dominator, d-l Iorga nu rabdă în jurul său nici talentul, nici independenţa caracterului, nici măcar demnitatea omenească” .
“Victimă a memoriei sale nimicitoare şi sclav al amănuntului inutil…
.....................