Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriitoarea debutantă Tina Harnesk a obținut Premiul „Cartea Anului” acordat de Bonniers Bokklubb - cel mai popular site de carte din Suedia - în 2023, cu romanul „Cântecul străbunilor”, o carte care descrie o parte din cultura popoarelor nordice, prin povestea care pătrunde în mentalitatea populației sami, din nordul Suediei. Cartea a fost tradusă și în limba română, publicată recent, pentru publicul amator de povestiri atemporale despre viață, emoții și trăiri profunde. Romanul descrie, cu multă sensibilitate, povestea a două generații care duc mai departe identitatea populației nordice, conservându-și modul de viață al străbunilor.
Cartea scriitoarei Tina Harnesk împletește poveștile vieții cotidiene din comunitatea sami din nordul extrem al Europei cu o profundă analiză psihologică a personajelor și cu mult umor care transformă lectura într-o adevărată delectare. Cartea e unică în peisajul pieței de carte din România, descriind zona nordică altfel decât prin genul „thriller”, prin comic de limbaj, acțiune, răsturnări neașteptate de situație și personaje pline de culoare. Criticii literari au mai subliniat faptul că autorul face parte din poveste, din dialect și din amintirile poporului sami.
Dincolo de dedicația pe care autoarea o face la începutul poveștii - „pentru micuții Ejvin și Flora (...) și pentru tine, omul care mi-a promis un câine dacă îi scriu o carte” - romanul debutează în mijlocul unui dialog, în Prolog, o poveste în poveste, în care naratorul este implicat direct în acțiune, alături de personajele care încep să prindă contur: „Povestește-mi despre ciurdarul care s-a întâlnit cu o „haldi” (spirit, în cultura sami – n.r.), „eanu” („unchiule”, în limba sami – n.r.)!” - spune vocea unui copil. Spune, pentru că din primele rânduri ale Prologului, povestea se aude, se simte, incită toate capacitățile senzoriale ale cititorului.
O lectură care stimulează simțurile
Descrierea plină de detalii vizuale, auditive și olfactive transformă lectura într-o vizionare a filmului care începe să se deruleze în colaborare cu cititorul pe care narațiunea plină de dinamism îl prinde în desfășurarea ei plină de naturalețe.
Elementele specifice culturii sami, inclusiv cuvintele care fac parte din dialectul acestei populații din nordul Suediei, sunt tot atâtea artificii scriitoricești prin care autoarea transpune în roman o parte importantă din ceea ce ar putea fi comentat inclusiv din perspectiva studiilor de antropologie culturală.
La fel ca în alte povestiri „în ramă”, precum „Decameronul” de Giovani Boccaccio sau „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu, cititorul este „invitat” mai întâi în spațiul de relaxare, spațiul familiei în care încep a se depăna poveștile. Cititorul este mai întâi anunțat că va participa la audiție, apoi invitat să se alăture povestitorului și ascultătorilor, în încăperea pe care începe s-o vadă și s-o simtă, ca la începutul unei ședințe de hipnoză, programată de un psihoterapeut.
După ce a creat cadrul specific depănării poveștilor la gura sobei, introducând cititorul în atmosfera încăperii primitoare, cu invitația indirectă la relaxare, pe care scriitoarea o creează cu ajutorul personajelor, poveștea începe să curgă lin, captându-l totalmente pe cel care lecturează, făcându-l parte din familie și din grupul de ascultători.
La granița cu tehnica cinematografică
Cartea devine un studiu la care participă și cititorul, ca observator direct, prin intermediul lecturii acestei povești care e prezentată aproape cinematografic. Jocul fin pe care autoarea îl face între naratorul poveștii „în ramă” și cel al romanului, între personajele care preiau, pe rând, rolul de povestitor creează o imagine „3D” a narațiunii, printr-o tehnică veche, dar reactualizată, care combină elementele tehnicii romanului cu cele ale scenariului de film, la care se adaugă pleiada de detalii din descrierile aproape exhaustive pentru o eventuală ecranizare pe care la un moment dat ar putea-o face un regizor.
„Mai presus de toate, lui Biera îi plăcea la nebunie să-i spună povești băiatului care stătea cocoțat pe lavița din bucătărie, cu ochi nesățioși și plictisiți deopotrivă, jucându-se cu zaharnița din coajă de mesteacăn dintre ei, de pe masă. Mariddja își potrivi perna sub obraz, aranjându-și cosița, ca să stea comod în întunericul tihnit. Închise ochii. Și ei îi plăceau poveștile lui, mai ales cele care i se revelau astfel la cererea unui copil. Cum stătea ea așa, lungită acolo, își închipuia privirea lui pierdută în depărtare, în vreme ce-și căuta cuvintele...”.
Dincolo de descrierile amănunțite, aproape balzaciene, de personajele foarte bine conturate, cu lux de detalii, atât fizice, cât și psihologice, dincolo de acțiunea care descrie viața populației sami, cu multe dintre obiceiurile oamenilor din nordul extrem al Europei, cartea scriitoarei Tina Harnesk este o invitație la delectare prin lectură de bună calitate, pentru cititorii care mai caută povești de viață și un stil literar incitant, care să le stimuleze imaginația.
Citește pe Antena3.ro
