Un expert în crimă

Uneori, scriitorii îşi ascund adevărata identitate, indiferenţi la faima pe care ar cunoaşte-o semnând cu numele lor adevărat. Este şi cazul autoarei scoţiene Elizabeth Mackintosh (1896-1952). Ea a publicat romane poliţiste sub pseudonimul Josephine Tey, cunoscând succesul şi în teatru sub pseudonimul Gordon Daviot.

Josephine Tey a devenit în 2008 eroina romanului "Un expert în crimă" de Nicola Upson, care ne plasează în ambianţa Londrei anului 1934. Rănile Primului Război Mondial încă nu s-au vindecat. Iar semne rele prevestesc izbucnirea unui alt măcel. Şi totuşi, în metropola bântuită de ploi, deseori învăluită în ceaţă, lumea petrece prin restaurante, se interesează de modă şi coafuri sau merge la teatru. Iar spectacolul cel mai frecventat este cel cu piesa "Richard de Bordeaux", scrisă de Josephine Tey.

E ultima săptămână în care se mai joacă, după luni de mare audienţă, înainte ca trupa să plece într-un turneu care s-o facă ştiută şi în provincie, unde este aşteptată cu mult interes.

Dar o crimă spulberă rutina din New Theatre, unde au loc reprezentaţiile. Pentru Josephine Tey şi pentru Archie Penrose, inspector la New Scotland Yard, se conturează în curând o legătură între acest omor şi piesa jucată cu casa închisă. Nu trece mult şi însuşi directorul teatrului este otrăvit, sporind şi mai mult confuzia. Teroarea cuprinde actori, regizori, scenografi, impresari, personalul auxiliar şi publicul. Iar lumea pe care spectatorii o admiră, socotind-o feerică şi un model de urmat, se dezvăluie ca un univers unde, uneori, sunt suverane bârfele, intrigile, invidiile, şantajul, arta rămânând pe locul doi.

Parcurgând romanul, avem senzaţia că asistăm cu suflarea tăiată la toate etapele pe care le parcurge montarea unei piese, de la primele repetiţii până la clipa aplauzelor care se aud când se lasă cortina. Vedem cum se montează decorul, cum se aşază recuzita, cum se potrivesc luminile, cum personajele se costumează, se machiază şi apar apoi în faţa spectatorilor pentru a-şi rosti replicile.

Istoria enigmatică ne este relatată fără grabă, în maniera povestitorilor de acum câteva decenii, ceea ce sporeşte suspansul. Nicola Up¬son nu se pripeşte, ne pune răbdarea la în¬cercare, fiind atentă la fiecare detaliu, indife¬rent dacă este vorba despre un obiect sau despre un erou. Din această cauză naraţiunea sa este de o frumuseţe rece, pe care o contem¬pli de la distanţă, fără să vrei să te implici emo¬ţional. Iată o scriere strunită meticulos, fără să vizeze nici o clipă impactul comercial. Farmecul ei vetust îi cucereşte în primul rând pe rafinaţi.

Totuşi, dezvăluirile pe care le face te mişcă în cele din urmă. În primul rând este vorba despre traumele provocate de război, care mutilează destine, astfel încât asasinatul devine, într-un oraş cu pretenţii, o prelungire a omorurilor de pe câmpurile de luptă. Apoi, destăinuirile personajelor te confruntă cu secrete şi drame de familie îngrozitoare. Dar, dacă pe scenă relaţiile dintre personaje devin în cele din urmă inteligibile, în viaţa de toate zilele desluşirea comportamentului oamenilor este anevoioasă şi imposibil de realizat până la capăt. Rămâne întotdeauna câte ceva secret. Mai ales când este prezentat cineva care a exis¬tat aievea. E greu de precizat dacă portretul Josephinei Tey din romanul "Un expert în crimă" corespunde realităţii. Ar trebui o anchetă aprofundată pentru a dovedi asta. Dar, ca eroină de roman, e perfect plauzibilă şi o urmăreşti cu plăcere ori de câte ori apare la rampă. O doamnă elegantă şi cu o remarcabilă agerime a minţii, care încearcă să descifreze trecutul şi să-i corijeze erorile.


Când vârful aducător de moarte îi străpunse pielea, nu simţi mai mult decât o lovitură ascuţită sub coaste, dar nu era nici o şansă să fie recunoscătoare pentru lipsa durerii, nici să se mire că trupul său se predă aşa de repede fără să opun' rezistenţă'. În cel mai scurt dintre momente, undeva între trezie şi uitare, între viaţă şi moarte, era conştientă de tot ceea ce avea să piardă, dar aşteptarea se termină în curând, înlocuită pe când cădea în genunchi de o durabilă, chiar dacă prematură, pace."