Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Cherchelit este un termen trecut ca având origine necunoscută în dicționarele noastre. Întâlnit, de asemenea, sub forma chercheliu. A se chercheli are înțelesul, astăzi, de a se îmbăta (ușor), a se ameți, a spune vrute și nevrute într-o astfel de stare, a fabula, trecând de la un subiect la altul, cineva uitând ce a spus mai înainte, contrazicându-se pe sine în timp ce pare serios. Originea cuvântului dat este una turcească, acesta fiind răspândit și la sud de Dunăre”, a punctat, în deschidere, Gheorghiță Ciocioi.
Patruzeci de minciuni
Mai departe, pe același fir: „În turcă, kırk yalan (scris și kırkyalan) desemnează o persoană care fabulează, ca într-o stare euforică, un om care minte, spune verzi și uscate. În traducere: patruzeci de minciuni (kırk - 40; yalan - minciuni). Un mincinos și un flecar, care crede în propriile fabulații mai mult ca în realitatea faptelor, ce nu trebuie luat în seamă. Turca cunoaște, de altfel, mai multe expresii în legătură cu omul numit, oarecum disprețuitor, 40 de minciuni (kırkyalan-ul/ chercheliul), despre acesta spunându-se, în glumă, că doar pe un picior spune 40 (Tek ayak üstünde 40 yalan)”.
Erou de roman ori de film
Nu în ultimul rând: „La bulgari, kărkelean/kărkelio, omul care pare că e beat și fabulează (40 de minciuni), din simplă numire și poreclă, va ajunge chiar nume de familie (Kărkelanov, Kărkilanov etc). În Turcia, chercheliul/cherchelitul (40 de minciuni) e întâlnit adeseori ca erou de roman ori de film”.
Cârlibaba, „jocuri” de cuvinte
În continuare, un termen „încârligat” - „Cârlibaba”: „Nume de localitate și râu în nordul Moldovei, există peste 20 de interpretări în privința originilor lingvistice. Ar fi de origine germană (deși stăpânirea austriacă e una târzie în zonă), tătară, ori românească (mai multe tălmăciri ale unor jocuri de cuvinte). Cu toate că satul s-a format în urmă cu puțin peste două veacuri, numele locului este păstrat de mai bine de patru secole prin cel al pârâului din apropiere - Cârlibah/Cârliban(a) întru început, fără vreo legătură cu vreo bunică/babă”.
Clătinarea pământului
De unde totuși acest nume? „De vină - cancelaria medio-bulgară din Țările Române, la fel ca în cazul nu puținor nume de locuri, de așezări și râuri de la noi. Astfel, kărleban e un termen vechi slav, cu referire la un loc/pământ care se clatină, se surpă (se kărleba). Cel mai probabil, erau avute în vedere, în numirea dată, vechile băi moldave de aici din care se extrăgeau metale (inclusiv argint) - mine exploatate mai târziu din plin, la înființarea satului, de către austrieci (mai ales pentru plumb). Surparea și clătinarea pământului din zonă vor fi condus la identificarea locului cu acest nume (kărleban). Dialectal, termenul e folosit și astăzi, ca moștenire din medio-bulgară, în bulgară”.
Pricina existenței
Altă expresie slavă folosită la noi - „a izbăvi”: „Are înțelesul de a mântui, a salva, a elibera, a scăpa de ceva (de boală, de chin etc). Mântuitorul este numit adeseori, în scrierile religioase, Izbăvitor. Izbavia (medio-bulgar), ori izbaviti (în vechea slavă), provin din proto-slavul baviti - formă cauzativă a lui bîti = a fi, a exista. (Ad litteram: a fi pricină a existenței/a unei stări a ființei). Particula iz, bine cunoscută în toate limbile slave, are înțelesul de din/dintru”.
Miez în Rugăciunea Domnească
Tot aici: „Așadar, a scoate dintr-o anume stare/existență pentru o alta, a salva din ceva/de cineva, a mântui. Altfel, verbul bavia însoțit de particula za capătă înțelesul de a rămâne într-o anume stare, a întârzia, dând în românește cuvântul zăbovi. O rămânere mai îndelungă într-o stare a dat în slavă termenul de petrecere, uitare de sine, distracție (zabavlenie). Fiind pro (za), dându-ți acordul pentru această rămânere/petrecere”. Tot Gheorghiță Ciocioi: „Slavul izbaviti e întâlnit și în Rugăciunea Domnească, prin care cerem Părintelui Ceresc să fim izbăviți de cel rău/viclean. Salvați din starea (din a fi sub influența) stăpânirii lui.
Împărăția și slava fiind ale Celui Preaînalt. Dincolo de dimensiunea existenței în care vrăjmașul ne caută pierzarea”.
Nume cu înțeles uitat
Comșa
„Nume întâlnit, la noi, mai ales în Muntenia și Ardeal. Prezent, de asemenea, în Balcani. Mai întâi, un supranume. Împrumutat din limba turcă: komşu (tc.) - vecin. Cu referire la un nou vecin stabilit alături de câteva familii mai vechi într-un anume loc. În bulgară, (dar nu numai), komșia e un termen rămas de secole din turcă, folosit în limbajul de zi cu zi - Komșov fiind un nume de familie des întâlnit la sud de Dunăre. Komșu (tc.) a evoluat din turca veche: konşı - cineva care stă în fața cuiva, sau aproape de un altul. Derivat din verbul konıș - a rămâne împreună, cu sufix. Kon a avut dintr-un început înțelesul de - a sta, a locui”.
Fără confuzii
Atenție: „A nu se confunda cu Coma, ori Coman, nume de botez la noi inițial, date celor născuți în Joia Mare. Apocopa lui an neavând temei în cazul dat - în legătură cu Comșa. Altfel, diminutival, în documente slave, Koma apare extrem de rar - sub forma Komcea, nu Comșa - Komșu, Komșia având înțelesul lor bine precizat - strict ca supranume, ajunse nume de familie”.
Pastila de religie
De ce doreau turcii mutarea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol
„În 1918-1921, Patriarhia Ecumenică a cunoscut cea mai lungă perioadă a sa în care tronul patriarhal a rămas vacant”. Motivul? Gheorghiță Ciocioi: „După ce în octombrie 1918, Gherman al V-lea (ultimul patriarh recunoscut de sultan) și-a dat demisia (Imperiul Otoman fiind aproape în descompunere, iar discuțiile legate de războiul greco-turc unele tot mai încinse), Patriarhia va fi condusă de mitropolitul Dorotei de Bursa, Locum Tenens vreme de trei ani. Fără ca ierarhul să poată deveni însă patriarh”.
Drojdia
Apoi: „În timpul negocierilor de la Sèvres, dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate, Dorotei va trimite - în calitate de Patriarh Ecumenic - (14 februarie 1920) o scrisoare prim-ministrului britanic Lloyd George pentru a fi examinată la conferință. În aceasta își exprimă speranța că Statele Aliate vor afla o soluție chestiunii orientale. Dorotei scrie că Istanbulul nu este, nicidecum, la originea sa - nici ca populație, ori cultură -, un oraș turcesc, ci unul grecesc. Va propune, astfel, ca Grecia să primească mandatul de a-l guverna, considerând că renăscuta Eladă nu poate tolera drojdia turcească, guvernul turc și sultanul turc trebuind expulzați din Istanbul. Va merge chiar la Paris pentru a participa la Conferința de Pace cu o delegație patriarhală, pentru a prezenta personal memoriul în cauză”.
Năzuințe. Întoarcerea în țărână
Pe ultima „sută”: „Dorotei va interzice, în același timp, învățământul turcesc în școlile grecești din Constantinopol, iar Patriarhia va întrerupe orice relație cu oficialitățile și instituțiile otomane în perioada dată. Arborând steagul Greciei la Patriarhie, pe 16 martie 1919, un sinod restrâns pe care îl va prezida, va lua decizia unirii cu Patria - Grecia. Locum tenens a călătorit în două rânduri - în 1919 și 1921 - la Paris și Londra. În capitala Marii Britanii va și muri, de altfel, pe 6 martie 1921. Va fi înmormântat la cimitirul vestitei mănăstiri Izvorul Tămăduirii din Constantinopol, lângă celelalte morminte ale patriarhilor ecumenici. După moartea sa, turcii aproape că nu au vrut să mai audă de rămânerea Patriarhiei Ecumenice la Constantinopol…”.
„Cherchelit este un termen trecut ca având origine necunoscută în dicționarele noastre. Întâlnit, de asemenea, sub forma chercheliu”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„A se chercheli are înțelesul, astăzi, de a se îmbăta (ușor), a se ameți, a spune vrute și nevrute într-o astfel de stare, a fabula, trecând de la un subiect la altul”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Kărleban e un termen vechi slav, cu referire la un loc/pământ care se clatină, se surpă (se kărleba)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Komșu a evoluat din turca veche: konşı - cineva care stă în fața cuiva, sau aproape de un altul. Derivat din verbul konıș - a rămâne împreună, cu sufix”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Dorotei scrie că Istanbulul nu este, nicidecum, la originea sa - nici ca populație, ori cultură -, un oraș turcesc, ci unul grecesc”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
