Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aveți habar ce conotații are expresia (belicoasă, de altfel) „’Tu-ți zuna mă-tii!”, ce se ia, prin ea, în deșert? Antropologul Gheorghiță Ciocioi este la catedră: „«… Zuna mă-tii!», expresie cu înțeles uitat, este o înjurătură cunoscută în tot sudul țării. Este adresată de tați (neduși la biserică) fiilor lor care fac năzbâtii. Neînregistrată de dicționarele românești, este cunoscută și la sud de Dunăre. Zuna/ Zona, în cazul dat, are o terminație sud-slavă pentru Zoia. «Zoi» (gr.) = viață. Așadar, printre multele înjurături de la noi (cruce, altar etc.), «... zuna mă-tii» se tălmăcește prin «... viața mă-tii». Deloc de mirare”.
Din moși strămoși
Dar știți ce înțeles are (supra)numele „Moș/ u”, un termen îndrăgit de românii de pretutindeni? „«Moș/u» a fost inițial un supranume, ori chiar un al doilea nume de Botez, pentru cei născuți de Moși (de vară, mai ales) - zi considerată un adevărat praznic la români, prin pomenirea strămoșilor («sâmbăta morților»). Asemenea numelor de Crăciun, Pascu etc. va deveni, în timp, nume de familie”. Alt nume cu înțeles uitat: Blaj. „Blaj este un nume de familie folosit astăzi, în Ardeal. În trecut, era nume de Botez ortodox: Vlasie. Sub influență maghiară - Blasius/Balázs -, a ajuns în limba română sub forma Blaj”, ne-a mai explicat etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Un „alint” pentru domnitorul Radu al II-lea
În continuare, un mister cu pecete istorică: de unde provine porecla - Praznaglava - dată domnitorului Radu al II-lea al Valahiei (n. ? - d. 1431)? „Istoricii de la noi (Rezachevici, de pildă), deși o tălmăcesc prin «cap gol», sunt de părere că s-ar putea referi la capul pleșuv al domnitorului (nu există nici o descriere fizică a acestuia în vreo cronică), vorbind de defectele vizibile ale prinților și regilor Europei din urmă cu mai multe veacuri, cu referire la poreclele căpătate pe seama dată. Chiar n-ar fi un temei însă în cazul dat”, opinează etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Cap sec, nu cap pleșuv
În completare: „Domnul muntean se înscrie în linia unor conducători cu porecle precum cea a lui Papură Vodă de mai apoi. În medio-bulgara de cancelarie a epocii lui Radu, «praznaglava» avea clar înțelesul de «netrebnicul», «cap sec», «prostul» (cap gol pe dinăuntru), pentru pleșuv și chel existând cu totul alți termeni. De ce îi vor fi spus așa rivalii și cronicarii din «opoziția» vremii, mai greu de aflat. Încă mai deținea Banatul de Severin și părțile tătărești prin 1421. Dar se pare că politica sa a dus la pierderea acestora...”.
De la craniu, la chelie
Și pentru că tot veni vorba despre termenul „chel”/ „pleșuv”: „La origine, este un termen persan - «kal» - care desemnează «boala» cheliei, pierderea părului dintr-o astfel de pricină (prezent și în avestană cu același sens). A evoluat de la forma kl̥-wó-s - craniu. Preluat de timpuriu din persană de mai multe limbi turcice, mai ales sub forma „kel" (așa cum îl întâlnim și în turcă, astăzi); a se compara cu termenul din latină: calvus; rusă - golyi (gol/ lipsit de păr)”.
Bostanul din grădina cu flori
Câți dintre noi folosesc cuvântul „bostan” fără a-i cunoaște sensul de drept? Antropologul Gheorghiță Ciocioi ne elucidează: „Cu sensul de «dovleac» (mai ales în Muntenia) și cel de «harbuzărie»/ «loc - din câmp - unde se cultivă pepeni» (în Moldova), cuvântul «bostan» este departe de a avea înțelesul dat în persană (limbă în care își are originea) și în turcă (prin intermediul căreia am împrumutat acest termen în românește)”.
Pepeni, dovleci, legume
Aprofundat? „«Bostan» este folosit cu sensul de «pepene verde» doar în unele dialecte turcești dimprejurul Mării Egee, termenul fiind un împrumut turcesc din persanul «bustān» (sau «būyistān») care înseamnă «grădină», în special «grădină de flori». Provine din medio-persană - «bōḏestān» (ori «bōyestān») - în care avea același înțeles. A evoluat din «bōḏ» (sau «bōy») = «a mirosi»/ «miros»/ «parfum»”. Ca să vezi… „În turcă, sintagma «bostan patlıcanı», de pildă, se traduce prin «vinete de grădină», o grădină frumoasă fiind, tot în această limbă, «bostan güzeli» («bostană», «bostănărie», la noi, însemnând «grădina/ locul în care se cultivă pepeni/ dovleci» - dar și ceva legume - ca sens oarecum apropiat de turcă)”.
Lubeniță și harbuz, izvoare și înțelesuri
Zăbovind pe lângă „bostănării”, să lămurim și termenii „lubeniță” și „harbuz”: „«Lubeniță» este un termen slav, pătruns la noi prin intermediul dialectelor bulgare de vest, odată cu dezvoltarea grădinăritului în Oltenia. Altfel, în cea mai mare parte a teritoriului bulgar, pentru pepene verde, numele este «dinia». Cuvântul «lubeniță» se constituie în încă o dovadă a numirii bulgarilor de către români cu numele de «sârbi» (în fapt, în original «veniți dinspre părțile sârbești»)”. În plus: „«Lubeniță» nu are vreo legătură cu termenul slav «liubov» («dragoste»), fiind moștenit din protoslavul «lubъ», desemnând ceva care se decojește, i se dă jos scoarța. Cuvântul lubeniță mai este prezent în limbile sârbă, croată și macedoneană”.
Persană, sanscrită, turcă, greacă nouă...
Dar „harbuz”? „«Harbuz» este folosit în mai multe regiuni de la noi pentru pepene verde - este un termen persan («kharboze») pătruns în Țările Române prin intermediul limbilor turcice (este întâlnit atât în cumană și mai multe limbi kipceak - «gharbusa» - Codex Comanicus -1303 - cât și în turcă/ «karpuz» - pană în 1400). Cuvântul mai este folosit în dialectele bulgare de sud și găgăuză”. „Din persană - a reluat Gheorghiță Ciocioi - «harbuz» a pătruns și în sanscrită, iar pe filieră turcă, în greaca nouă. Originea ucraineană, trecută în DEX, este greșită, termenul fiind împrumutat de ucraineni din limbile turcice, așa cum l-a împrumutat și limba română”.
Pepene (galben): „păpeș”, „pipon”, „dinia”
„«Pepene» este un termen latin (pepones/ pepo, pepinis). S-a păstrat și la sud de Dunăre, în limba bulgară, în cea mai mare parte a teritoriului țării sud-dunărene, sub forma «păpeș» (în vestul acestei țări sub numele de «pipon») - remarca Gheorghiță Ciocioi. Sub influență sârbă, în Bulgaria, i se mai spune și «dinia», iar în sud, sub influența turcă, pepenele galben este numit «kaun». Mai sunt prezente ale câteva denumiri, pe arii restrânse, numele în limba literară fiind cel derivat din latină - păpeș”.
A scoate din așezarea inimii
O dublă expresie cu origini uitate - „a scoate din sărite” și „a scoate din pepeni”: „Cea dintâi expresie cuprinde un termen slav - sărțe = inimă, aceasta având în Balcani același înțeles ca la noi: a scoate pe cineva dintru așezarea inimii sale. «Sărțe» a cunoscut pronunții diferite: sărițe, sârți («a nu mai fi în sârții săi»), sărite etc.”, mai evidenția antropologul Gheorghiță Ciocioi. „Cea de-a doua expresie - a întregit specialistul - este o imagine a celui care își «păzește bostănăria», își vede de ale sale, fiind provocat să o părăsească («iasă din pepeni»), să își lase pacea, din pricina unor fapte ce întrec măsura”.
Picioare mai scurte decât trunchiul
Ce semnificații ascunde numele Buduru? „Este un nume turcesc, folosit atât la nord, cât și la sud de Dunăre (destul de des la bulgari: Bodurov, Budurov, Bodurski etc). A fost mai întâi un supranume (poreclă), ajungând apoi nume de familie. Bodur (în turcă) = (om) scund, mărunt, cu picioare mai scurte decât bustul/ trupul”, a punctat Gheorghiță Ciocioi.
„«Moș/u» a fost inițial un supranume, ori chiar un al doilea nume de Botez, pentru cei născuți de Moși (de vară, mai ales) - zi considerată un adevărat praznic la români, prin pomenirea strămoșilor («sâmbăta morților»)”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
„În medio-bulgara de cancelarie a epocii lui Radu, «praznaglava» avea clar înțelesul de «netrebnicul», «cap sec», «prostul» (cap gol pe dinăuntru), pentru pleșuv și chel existând cu totul alți termeni”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
„«Bostan» este un împrumut turcesc din persanul «bustān» (sau «būyistān») care înseamnă «grădină», în special «grădină de flori», Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Lubeniță» este un termen slav, pătruns la noi prin intermediul dialectelor bulgare de vest, odată cu dezvoltarea grădinăritului în Oltenia”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Bulgarii au, în luna august, o mare sărbătoare a pepenelui verde, asemănătoare cu cea a trandafirului, fiind mari cultivatori de pepeni”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
