Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Dicționarul” s-a deschis, de această dată, la numele Condurache - cunoscut, de asemenea, sub forma Condurachi. Să deslușim explicațiile: „Vreme de veacuri, în Balcani, opinca a fost încălțămintea tradițională - la sârbi aceasta ajungând chiar un simbol național. Bosnia, Bulgaria, Croația, Herțegovina, Macedonia Muntenegru, România și Albania pot fi considerate o adevărată «arie culturală» în ceea ce privește purtarea opincilor. Nu ar trebui uitați, desigur, nici grecii. Iar episodul cu opinca românească de la parlamentul din Budapesta spune multe despre trecutul nostru, fără doar și poate. În afara grecilor și bulgarilor, care numesc acest tip de încălțări «τσαρουχια»/«țărkvuli», celelalte popoare balcanice folosesc termenul de «opincă» (apropiat ca formă de numirea românească)”.
A întinde pielea
Care-i sunt originile? „Numele provine din slava veche «opьnъkъ» - la rădăcina cuvântului aflându-se verbul «peti» și prefixul «a». Sensul este cel de «a întinde», «extinde», cu referire la încălțămintea realizată din piele de animal întinsă. În argou, astăzi, în Balcani, opincar e totuna cu țăran, înapoiat. Nu tot astfel stăteau lucrurile în veacurile trecute, apariția «pantofilor europeni» - «kundura»/ «konduri» (tc.) - în Imperiul Otoman născând pentru puținii «purtători» ai acestora chiar o poreclă în Balcani - Kondura, Konduraki, Kondurașev (care poartă «kundura»/ «konduri», nu opinci/ «țărkvuli». Poreclă ce va deveni nume (îi va «încălța») pentru unii.”
Porecle în „Patria opincii”
Nu în ultimul rând: „La sud de Dunăre, numele «purtătorilor de pantofi» e inclus și el, uneori, în supranumele devenit nume - Konduranghelov (din porecla Anghel Kondura/ki). În uriașa «patrie a opincii», Konduratov, Conduratu, Condurachi, Kondurov, Kondurski etc. au rămas, iată, până astăzi nume de familie...”.
Nume cu origine uitată: Garabet
„Cunoscut la noi, mai cu seamă, prin criticul literar Garabet Ibrăileanu (născut în 23 mai 1871 - mort în 12 martie 1936). Dacă numele de Ibrăileanu pare ușor de tălmăcit, fiind numirea turcească a orașului Brăila (Ibrail), Garabet rămâne oarecum pentru români o enigmă. Fiind născut într-o familie armeană, criticul și istoricul literar nu putea primi însă decât un nume creștin armean, asemenea vestitului Ioan (Nicoară) Potcoavă (domn al Moldovei în 1577), numit și el, armenește, Garabet prin botez”.
Confuzii
În completare: „Garabet e folosit relativ des ca nume, începând cu sec. al XI-lea, în Armenia (dar și în Turcia și Bulgaria), fiind echivalentul numelui Προδρομος în greacă și al celui de Preda (din slavul Predtecea) în română - Înaintemergătorul, cu referire la Sfântul Ioan Botezătorul. Cu înțelesul de om minunat, aparte, peregrin, străin (dar și cu cel de «ciudățenie», ori «peregrinitas» - stare de exil/bejanie), termenul «garabet», în turcă, provine din arabă, ajungând, ca nume, în fostul Imperiu Otoman, să fie confundat adeseori cu numele creștin armean”.
Gorovei
„Gori, Goro sunt diminutive folosite atât de slavi, cât și de români, în trecut, pentru Grigorie. Astăzi, nume de familie nu doar la noi. Cu terminație slavă, «Goro» ajunge Gorov («al lui Grigorie» fiind românizat după modelul numelor Andrei, Matei etc. - Gorovei”.
Citește pe Antena3.ro
Dură
„Întâlnit mai ales în sudul țării. Nume venit de la sud de Dunăre, păstrat în micile comunități de bulgari de la noi. Din Todor/Tudor (în nordul Bulgariei, adeseori, Todur). Prezent în Balcani ca Duro, Dure, Dura etc. Nume de familie astăzi, în Oltenia și Muntenia. Românizat - Dură”.
Bârlea
„Nume îndelung disputat, ca origine, între cercetătorii onomasticii românești. Considerat a fi o variantă latină catolică maghiară a numelui Barlaam («Bara»), ori chiar a celui de Bernard («Brlo», slav apusean). Doar că numele, printre români, apare cu mult înainte de uniație și adoptarea unor nume de botez catolice, în toate cele trei provincii românești, dar și în Balcani (Bulgaria, Macedonia, Timoc, Ținutul șop). Sub forma Bara, e posibil să existe o corespondență cu Barlaam, în unele cazuri (izolate ca înregistrări în documente, românii folosind forma Varlaam a numelui)”.
Sensuri
Tot aici: „Bârlea, Bârliu, Bârloi, Bârla, Bârloaia, Bârlești, Bârleanu sunt doar câteva din numele de familie, de localități ori de ape de la noi. Bârliu e un supranume vechi slav (medio-bulgar, balcanic), folosit și astăzi dialectal la sud de Dunăre («Bărlio»), răspândit și printre români în trecut. Acesta a dat în Balcani nume precum Bărle/v, Bărliev, Bărla, ori termeni precum «bărliv». Supranumele «bârliu»/«bărlio» desemna o persoană cu buze groase și față lată și cărnoasă, «bărliv» trimițând către cineva/ceva (râu, ori o oaie, de pildă, în ultimul caz) «cu rău nărav», ce iese din «matcă»/rânduială atunci când te aștepți cel mai puțin”.
Gaicu
„Nume de familie des întâlnit la noi (Argeș, Vlașca, Teleorman, Ilfov, dar și în Ardeal). În trecut, nume de botez - atât la nord, cât și la sud de Dunăre (Gaiko). Gaikov, Gaikovici - în Balcani, nume de familie. Din Gaiu (Gaio). Gaev, Gaiov, Gaevski, Gaiovski - nume de familie sud-dunărene. Orașul Găești își datorează numele unui Gaie/Gaiu. Din Dragai, nume dat celor născuți de Drăgaică - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Drago Ian/Ean/Dragaiko - Ioan/Ioniță cel drag). Praznicul de pe 24 iunie, mai cu seamă la sud de Dunăre, pe lângă Drăgaică, mai era numit și Caloian, pruncii născuți acum fiind botezați astfel (Ioniță cel frumos, în cinstea pruncului Ioan Botezatorul). Pe lângă Gaiu, Gaie, Gaicu, Drăgoi este un alt nume de la noi dat de praznic”.
Un mister moromețian
De ce se mai numește satul în care s-a născut Marin Preda, pe lângă Siliștea, și Gumești? Iată și răspunsul, via Gheorghiță Ciocioi: „În imagine, vedeți piatra tombală a «boierului» Nicolae Guma, născut în 1783, în Epir, satul Negades, Zagoria (lângă Ianina) și a fiicei lui, căsătorită Manos, din cripta bisericii - în care a fost botezat vestitul autor al «Moromeților»”. Legătura e evidentă, nu?
„Vreme de veacuri, în Balcani, opinca a fost încălțămintea tradițională - la sârbi aceasta ajungând chiar un simbol național”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Bosnia, Bulgaria, Croația, Herțegovina, Macedonia, Muntenegru, România și Albania pot fi considerate o adevărată «arie culturală» în ceea ce privește purtarea opincilor. Nu ar trebui uitați, desigur, nici grecii”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Opincă» provine din slava veche «opьnъkъ» - la rădăcina cuvântului aflându-se verbul «peti» și prefixul «a». Sensul este cel de «a întinde», «extinde», cu referire la încălțămintea realizată din piele de animal întinsă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Dacă numele de Ibrăileanu pare ușor de tălmăcit, fiind numirea turcească a orașului Brăila (Ibrail), Garabet rămâne oarecum pentru români o enigmă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Praznicul de pe 24 iunie, mai cu seamă la sud de Dunăre, pe lângă Drăgaică, mai era numit și Caloian, pruncii născuți acum fiind botezați astfel (Ioniță cel frumos, în cinstea pruncului Ioan Botezatorul)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
