Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiul lui Ion C. Cantacuzino, politician, ministru al justiției, și al Mariei Mavros, Ioan Cantacuzino a studiat la Paris, urmând cursurile a trei facultăţi: ştiinţe ale naturii, filosofie şi medicină. Din anul 1901, a fost profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București, apoi director general al Serviciului Sanitar din România (1907). A devenit membru al Academiei Române în 1925. „Ioan Cantacuzino a pus bazele unui sistem public de sănătate, după modelul din țările occidentale. De asemenea, a fost artizanul Legii sanitare din 1910, care i-a purtat numele. Documentul avea prevederi referitoare la selecția medicilor prin concurs și numirea definitivă numai după un anumit stagiu în postul pe care debutanții îl ocupau, dar și la creșterea salariilor, introducerea pensiilor pentru personalul medical și stabilirea regulilor de igienă în școli”, rețineau cercetătorii Arhivelor Naționale într-un portret trasat în linii fine.
Vindecătorul de holeră
Care au fost domeniile vizate de specialistul Ioan Cantacuzino? „A desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct un procedeu de vaccinare antiholerică, numit «Metoda Cantacuzino», folosit și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ioan Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG («Bacilul Calmette-Guérin»), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ioan Cantacuzino a fost și un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei în timpul Primului Război Mondial și în campania antimalarică”, mai evidențiau cercetătorii citați anterior.
În oglindă cu Institutul „Pasteur” de la Paris
Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată prin înființarea, la 1 aprilie 1921, a Institutului de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, azi Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”, comparat deseori cu Institutul „Pasteur” de la Paris. Interacțiunile stabilite între sectoarele de activitate din institut au impulsionat cercetarea în domeniul științelor biomedicale precum: igienă și epidemiologie, patologie comparată și patologie infecțioasă, biochimie, enzimologie, imunologie etc. Prin toate aceste realizări, Institutul Cantacuzino contribuie constant, de peste 100 de ani, la îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor. Ioan Cantacuzino a fost căsătorit cu Elena Balș și au avut doi copii - Ion, inginer, și Alexandru, doctor.
162 de ani s-au împlinit în 26 noiembrie 2025 de la nașterea lui Ioan Cantacuzino.
Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct un procedeu de vaccinare antiholerică, numit «Metoda Cantacuzino», folosit și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră.
Datorită lui Ioan Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG («Bacilul Calmette-Guérin»), pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei.
Citește pe Antena3.ro
