Filon documentar asupra ciumei lui Caragea

O carte care ne poartă prin misterele, conflictele, obiceiurile și... molimele a peste două secole. Un roman istoric, cu accent pe pandemia de la începutul anilor 1800, eveniment rămas în istorie drept „Ciuma lui Caragea”, fiindcă a izbucnit în a doua zi de domnie a lui Ioan Vodă Caragea şi a decimat, în următoarele luni, jumătate din locuitorii Bucureştiului. Un roman-thriller, oferit de Jurnalul și Editura Hoffman începând de astăzi, care se potrivește vremurilor pe care le trăim.

Povestea acestei cărți ne este dezvăluită chiar de autorul Constantin Marafet: „Nu eu am vrut să o scriu. Ea (cartea) s-a vrut scrisă. Întâmplarea face că m-a ales pe mine. Să vă spun cum a fost, deși mi-e teamă că nu o să fiu credibil. Mă voi folosi totuși, și de data aceasta, de sinceritate. Într-o bună zi, la capătul remușcărilor de pe Strada Mare, întâlnesc o colegă din redacția «Glas râmnicean». Cu un entuziasm debordant, îmi spune direct că are un subiect interesant pentru revistă. Nu apucă să termine prima frază, că eu deja nu o mai ascultam pe ea, ci auzeam doar vocea-mi interioară. O opresc cu un semn de mână, transpus, și îi spun că voi scrie eu despre acel subiect. De la niște mici vulcani noroioși descoperiți întâmplător de colega mea în munții din împrejurimile Râmnicului Sărat, s-a născut «Ochiul Chirei». A fost un flash care, în mintea mea, s-a transformat într-o secundă în întreaga carte. Am croit povestea pe loc și am scris-o cu pasiune, de teama de a nu o pierde”.

Cartea aduce cu sine un bagaj de informații ușor de asimilat, cu referire la partea de istorie, alături de un cumul de sentimente prin toate poveștile luate separat sau împreună, cu o desfășurare largă în timp, aproximativ 200 de ani. Flacăra-lumină a iubirii, legată de vulcan, la modul fizic și nu numai, plimbă prin veacuri trăiri, întâmplări, vieți și personaje inedite. Dar cine este Chira? Ne răspunde tot Constantin Marafet: „Chira este eternul feminin, care trece prin toate vârstele feminității pe parcursul acțiunii romanului. Este, totodată, liantul între trecut și viitor, ca formă lichidă a timpului, a spațiului, a sorții. Chira aduce cu ea misterul, căutarea și regăsirea în fiecare din ipostazele în care o întâlnim în roman. Chira este infinitul, este definiția totului în lumile pe care le transcede”.

„Ochiul Chirei” este un roman la îndemâna unui cititor neexperimentat, dar și o carte profundă, pentru cei avizați. Scris alert, în stilul personal - o întrepătrundere a poeziei cu proza - romanul poate fi numit unul „popular”, care îmbie la o lectură cu sufletul la gură. Temele atinse sunt variate: iubirea, istoria, psihologia, metempsihoza, reîncarnare etc. Prin toate, cititorul se poate transpune în fiecare personaj în parte și se va îmbogăți, cu siguranță.

Originar din zona Râmnicului Sărat, Constantin Marafet profită de una dintre minunile lumii, celebrii vulcani noroioși, creând frescă veridică a plaiurilor râmnicene, cu accente semnificative pe viața dinamică a celor învredniciți de Dumnezeu să le fi populat de la Caragea încoace. „Acțiunea romanului «Ochiul Chirei» este structurată în jurul și sub controlul personajului care-i conferă titlul, sub beneficiul unui fenomen unic - vulcanii noroioși din zona noastră montană. Acești «ochi» aparțin structurii geologice din proximitatea Râmnicului și a Buzăului, o zonă a României însuflețită de simbolica și apetisanta Chira, dar care conferă și celorlalte personaje o aură specifică, unică, de relaționare cu lumea înconjurătoare inițial ostilă. Cu deosebită măiestrie autorul integrează personajele în landshaft și în epoca istorică, scoțând la iveală echilibrul peisajului montan circumscris Râmnicului și Buzăului, respectiv specificul traiului românilor contemporani lui Caragea Vodă și după el. Puține scrieri redau dramatismul acelor valuri ale molimelor care lichidau așezările românești în epocă; romanul ne aduce aproape de un filon documentar asupra ciumei lui Caragea, privind extinderea epidemiei, lipsa cunoștințelor și a mijloacelor sanitare de limitare a bolii și consecințele ei pe plan local și general, în plan economic, apoi demografic etc. Autorul cunoaște bine psihologia poporului român, care prin nădejdea în Dumnezeu și prin iubire învinge orice obstacol. Cu o mare forță narativă, întemeiată pe o stilistică adecvată, Constantin Marafet slăvește în cartea lui eforturile eroice ale acestor români autohtoni și repatriați de a lua viața de la capăt, întemeind o nouă așezare în creierul munților, în jurul unei biserici noi, revigorante, construite de ei. Satul acesta nou, așezat în jurul cuplului Chirei cu doctorul Arvinte capătă viață și simbolizează renașterea, trimițându-ne cu gândul la atâtea evenimente din istorie când românii și-au revenit din «cenușă» și au continuitate pe aceste meleaguri”, notează Liviu Tâțan, critic și prieten al autorului.