Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Eugen Lovinescu a fost principalul critic de direcție, teoretician și ideolog al modernismului liberal și al sincronismului occidentalist autohton, istoric și sociolog (amator, dar credibil) al modernizării românești, francofil pe calapod (totuși) maiorescian, prim monograf și legitimator en titre al junimismului și maiorescianismului, patron al celui mai prestigios cenaclu literar autohton, Sburătorul (după Junimea - sau la paritate cu), tată de Monica și catalizator al «literaturii feminine», memorialist vervos, de un curaj aproape suicidar”, releva, în prologul unei minibiografii închinate Lovinescului, criticul și istoricul literar Paul Cernat.
„Incomod de cursă lungă”
Dar să desfacem în litere portretul acestui „bun” cultural al României: „Maestru al polemicii de idei, la noi, după Maiorescu, impresionist și nu prea, Eugen Lovinescu a fost, prin «totalitatea activității sale critice», un echivalent român al lui Albert Thibaudet (ambii - elevi ai liberalului E. Faguet). Singur împotriva (aproape) tuturor, moldoveanul conservator renegat în favoarea Bucureștilor liberali s-a dovedit a fi un incomod de cursă lungă, refuzat de piloșii Universității și Academiei”, sesiza, evitând piruetele, Paul Cernat. „Ar merita - a urmat acesta - scrise cărți întregi numai despre polemicile sale cu Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu și (mai ales) George Călinescu (cel mai puternic rival al său și singurul care l-a prins în offside), dar și despre relația contradictorie cu colegul său de gimnaziu fălticenean Mihail Sadoveanu (occidentalistul versus orientalofilul, ambii cu formație franceză)”.
Independență, respect, statut canonic
În continuare: „«Istoria civilizației române moderne», «Istoria literaturii române contemporane» (cu teoria mutației valorilor estetice - o «estetică a receptării» avant la lettre; ideea de «mutație» via biologul Hugo de Vries e centrală pentru Eugen Lovinescu; «revizuirile» sale - controversate - intră tot aici). Conu’ Evghenie va continua să (ne) incite încă multă vreme. Omul, care și-a trăit până la capăt contradicțiile și a știut să-și valorifice pragmatic inconsecvențele, și-a cucerit și obiectivitatea, și independența, și respectul, și statutul canonic cu prețul unor suferințe personale pe care le-a meritat prea puțin, dar pe care le-a răscumpărat din plin”.
Om de idei
Nu în ultimul rând: „Eugen Lovinescu n-a fost lăsat să ajungă nici la Universitate, nici la Academie. Dar a devenit, la «Sburătorul», o instituție alternativă, mai eficientă literar decât Universitatea și Academia din vremea sa. N-a fost politician propriu-zis (deși PNL a fost mereu partidul său de suflet, inclusiv prin tradiție de familie), dar liberalismul românesc n-are o carte mai definitorie decât «Istoria civilizației române moderne» («Burghezia română» a lui Zeletin e altceva)”. Ultimele observații marca Paul Cernat: „N-a fost istoric, nici sociolog; dar câți istorici și sociologi români ai epocii au fost atât de influenți precum Eugen Lovinescu ca istorici și sociologi ai modernizării? E, sigur că da, un «mare critic», un constructor care a dat sens, direcție și valoare adăugată unei literaturi/culturi, dar e și un om de idei - lucru extrem de rar la noi. Iar confruntarea cu ideile lui mi se pare mai stimulativă decât adeziunea necritică la ele”.
O poveste „încârligată”: „Mihail Sadoveanu va sfârși la zid!”
O mostră de atitudine critică și intelectuală ce poartă pecetea gândirii lovinesciene: „Generațiile literare iau forma ambianței epocii. Acum vreo șapte-opt ani, dacă zgândăreai puțin, îndărătul fiecărui tânăr scriitor găseai un revoltat social cu aspirații, mărturisite sau nu, comuniste: acum nici nu mai e nevoie de zgândărire, deoarece cămășile sumbre, verzi sau albastre, indică de la sine tendințele lor politice care, deși s-ar părea contradictorii, au un izvor comun”.
Direcții extreme dictate din afară
Mai exact? „Pornite dintr-o nemulțumire, de altfel îndreptățită, față de organizația noastră socială, ce nu dă o legitimă întrebuințare și un minimum de existență noilor generații de intelectuali - nota Eugen Lovinescu -, ele iau direcții extreme, la dreapta sau la stânga, după condițiile atmosferei momentului, dictate mai mult din afară decât dinăuntru. Sub orice formă s-ar prezenta, extremismul este expresia unei crize economice și a șomajului intelectual”. Cât de proaspete par ideile lovinesciene!
Bondoc, roșcovan, cap pătrat
Să le urmărim, dar, atent: „Nu primesc tineri pentru a discuta idei politice, iar când se întâmplă să lunece vorba și într-acolo, dau peste dârze rezistențe gata de a se transforma în polemici literare cu răsunet în reviste. Material sufletesc greu de mânuit, tinerimea de totdeauna e prezumțioasă și definitivă: chiar când nu i-o cere nimeni, ține să-și spună cuvântul. Acum două sau trei luni, de pildă, venind discuția incidental, între două lecturi, despre manifestul scriitorilor și intelectualilor în favoarea lui Mihail Sadoveanu, auzii în plină ședință un glas gros, sentențios:
- Oricâte manifeste s-ar face, Mihail Sadoveanu va sfârși tot la zid!
Un tânăr bondoc, roșcovan, cu ochelari, cu capul pătrat, se rostise categoric într-o chestie în care nu-i ceruse nimeni părerea; îngăduitor de obicei, nu mă putui reține de a nu mă întoarce răspicat spre nepoftitul preopinent:
- Tinere, pe cât sunt de dispus de a-ți asculta literatura, pe atât nu doresc să-ți aflu convingerile politice”.
„Frunte creață de bou”
Continuarea: „Cu fruntea creață de bou ce-ar vrea să te ia în coarne, tânărul bombăni fără sfială:
- Intransigența aceasta înseamnă teroare ideologică. Pentru asta ne ajunge Iorga.
- Nu, i-am replicat eu, nu te împiedic să crezi ce vrei: cer numai să-mi cinstești casa în care, intrând, sper că ai știut sub ce semn intelectual se află. Respectă-mă deci cel puțin cât te respect și eu, pentru a nu mă înfrunta chiar la mine.
Tânărul n-a încetat să peroreze înfundat și nu m-aș mira să-l văd revărsându-și irascibilitatea într-un ziar încârligat” (Conu Leonida, în Adevărul, 3 august 1937, apud. Memorii. Aqua Forte).
Băiatul-duducă îmbuibat cu prăjituri
Mihail Sadoveanu avea să-l evoce, la rândul lui, pe Eugen Lovinescu, fost coleg de școală la Fălticeni: „Acest prietin al meu din copilărie și-a făcut un drum luminat în literatură. Opera lui diversă și cochet îngrijită mi-a prilejuit desfătări și am prețuit-o într-o măsură mai mare decât a putut el s-o prețuiască pe a mea. (...) Eugen n-avea nimic din ce-ar fi trebuit să aibă un fecior al unui neam dârz. De pe când era cuconaș la gimnaziul Alecu Donici ne informa că se hrănește numai cu prăjituri. Își pipăia cu o satisfacție precoce hainele, îndemnându-ne să ne încredințăm și noi că stofa e «lână-n lână»”.
Vândut demonului cărților
În completare: „Cuminte ca o duducă, își vedea numai de bucoavne și nu ieșea niciodată la zburdăciunile noastre, la oină și haiducie. (...) Nici vânătoare, nici pescuit, nici drumuri pe jos, la mânăstiri și la munte. Și-a vândut demonului cărților sufletul și a fost rob tipăriturilor până la sfârșitul vieții. (...) Încă de pe atunci, din 1902, îi era mâna moale. Și obrazul prea bucălat, fără sânge. Nu-i plăcea doamnei Săftica Millo. Dumneaei n-ar fi poftit să întinerească pentru el.
- Stimată doamnă, i-am obiectat eu, a fost premiant întâi în toate clasele; are o memorie extraordinară.
- Tare frumos.
- Iar acuma e un mic savant; a spariat universitatea.
- Îmi pare rău, n-am ce-i face; ar fi trebuit poate descântat de pe când era de țâță”. („Anii de ucenicie”, 1944).
Titluri de referință
Eugen Lovinescu a publicat lucrări marcante pentru cultura noastră: Istoria civilizației române moderne (1924-1925); Istoria literaturii române contemporane (I-VI, 1926-1929); Critice, ediție definitivă (1925-1929); Memorii (I-III, 1932); T. Maiorescu (I-II, 1940), T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1943-1944); T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943); ciclul romanesc Bizu. În 2003 revenirile sale critice asupra unor scriitori erau publicate la Editura Paralela 45 în volumul Revizuiri, într-o ediție îngrijită de criticul literar Ion Simut.
142 de ani se vor împlini pe 31 octombrie 2023 de la nașterea gânditorului Eugen Lovinescu
„Eugen Lovinescu a fost principalul critic de direcție, teoretician și ideolog al modernismului liberal și al sincronismului occidentalist autohton”, Paul Cernat, istoric literar
„Lovinescu a patronat cel mai longeviv cenaclu literar al României moderne și a construit, cu ajutorul lui, o nouă literatură pe care a vertebrat-o nu doar estetic, ideologic și sociologic, ci și moral”, Paul Cernat, istoric literar
„Omul și-a cucerit și obiectivitatea, și independența, și respectul, și statutul canonic cu prețul unor suferințe personale pe care le-a meritat prea puțin, dar pe care le-a răscumpărat din plin”, Paul Cernat, istoric literar
„Eugen n-avea nimic din ce-ar fi trebuit să aibă un fecior al unui neam dârz”, M. Sadoveanu despre E. Lovinescu, foști colegi de școală
