CUM AR FI FOST!?... / Mel Gibson, în rolul lui Ştefan cel Mare

Regizorul Dinu Cocea are în sertar scenariul unui film istoric, “Patimile după Ştefan”, în rolul principal dorindu-l pe Mel Gibson. Din păcate, până acum, regizorul nu a reuşit să facă rost de finanţare pentru a realiza filmul.

Dinu Cocea este creatorul “Haiducilor”. Întreaga serie a filmelor artistice despre haiduci a fost regizată, cu mare succes, de el. De asemenea, “Iancu Jianul, zapciul”, “Iancu Jianu, haiducul” şi “Ecaterina Teodoroiu” sunt alte trei filme de referinţă ale cinematografiei româneşti, producţii ce îi aparţin acestui regizor.

Viaţa-i ca un vis

Acum e, mâine se duce. Timpul trece, înghite totul, dar lasă amintiri. Iar amintirile sunt dureroase, mai ales atunci când te încorsetează în cămaşa neputinţei. Dinu Cocea păstrează amintirile cu toţi actorii alături de care a lucrat. De fiecare dată, când revede scene ale filmelor sale, devine trist şi ochii-i lăcrimează, pentru că mulţi dintre cei pe care i-a avut pe platourile de filmare nu mai sunt: Adrian Pintea, Stela Furcovici (din Ecaterina Teodoroiu), Colea Răutu, Toma Caragiu, Amza Pellea...

“Unul ca mine...”

În 1981, Dinu Cocea şi-a încheiat, practic, socoteala cu filmul artistic. “Iancu Jianu, haiducul” a fost ultimul lungmetraj pe care l-a mai realizat. Nevoit să plece din ţară, pentru că fusese interzis de comunişti, Dinu Cocea a mai scris însă de-a lungul timpului câteva scenarii. Pe nici unul nu a reuşit să-l ecranizeze în România. “Scriu idei de scenariu pentru documentare sau pentru filme publicitare şi le vând în diverse ţări. Am cinci scenarii româneşti, dar a penetra în cercurile oculte ale cinematografiei azi este o imposibilitate pentru unul ca mine...”, spune Cocea. Cum adică unul ca el? “Uite aşa, unul ca mine, trecut de 70 de ani şi, pe deasupra, «fugit din ţară», care, se pare, nu mai are ce căuta printre noi, ăştia, care suntem şi aşa prea mulţi.”

Dinu Cocea l-a vrut pe Mel Gibson într-un film românesc al cărui scenariu încă aşteaptă să primească mai mult decât atenţie. Aşadar, “Patimile după Ştefan”, un scenariu scris după romanul fratelui său, Radu Cocea (acesta, împins de imbecilitatea Securităţii, s-a sinucis, lăsând în urma sa un bilet: “Regret că m-am născut în secolul 20. Aş fi dorit să fi trăit în secolul 19”. Mel Gibson ar fi urmat să joace rolul lui Ştefan cel Mare, despre alegerea sa Dinu Cocea declarând: “Mel Gibson este o personalitate artistică remarcabilă, cu un talent şi farmec deosebite. Nu mai puţin important era box-office-ul său. Gândisem acest film ca pe unul ce trebuie să aibă o difuzare internaţională”. “Scenariul scris l-am înmânat profesorului universitar de istorie şi fostului ministru al Culturii, Răzvan Teodorescu, care l-a apreciat în mod deosebit şi l-a dat celor de specialitate, pentru a întocmi un deviz. Era anul comemorării lui Ştefan, exista un buget special pentru această comemorare. Dar până la urmă totul s-a spulberat, motivarea fiind că ministerul nu are banii necesari realizării filmului. Producătorul a umflat enorm devizul, pe care l-a calculat la 8 milioane de euro. În realitate însă, cu preţurile de azi, devizul nu s-ar fi ridicat la mai mult de 3 milioane de euro.”

N-a primit banii

Regizorul a încercat să ia legătura cu Mel Gibson, trimiţându-i, în scris, intenţia de a-l distribui în rolul principal din filmul pe care voia să-l facă. Răspunsul a venit, nu după mult timp, Gibson cerându-i lui Cocea ca scenariul să-i fie trimis în limba engleză. “Neavând fondul necesar, nu a mai fost cazul să-i expediez scenariul tradus. Dar dacă nu va fi şi nu va fi să fac eu acest film, îl las fiicei mele să-l realizeze, Oana, care a făcut Şcoala Superioară de Arte Rue Blanche la Paris, sau unui alt regizor motivat.”

În 1974, Mircea Drăgan a realizat filmul “Ştefan cel Mare”, despre care Dinu Cocea declară: “Acel film, fiind o comandă de partid, a prezentat fastuos luptele de la Vaslui, dar vorbele lui Ştefan nu făceau decât să reproducă sloganurile patriotice care-i plăceau lui Ceauşescu. Se ştie, fostul dictator se vedea în toţi marii domnitori ai României. «Patimile după Ştefan» ar fi fost un film de inspiraţie istorică, dar de mare actualitate azi. Un film psihologic, o analiză shakesperiană: «A fi sau... a nu fi». Aşa cum Mehmed a voit acum 500 de ani să cucerească Europa, s-a întâmplat şi cu Hitler în 1940, când a lansat sloganul «Deutschland uber alles» – «Germania peste tot»“. Este păcat, totuşi, că un scenariu care ar fi promis, având în vedere palmaresul regizorului, şade pe raft, nebăgat în seamă. În concluzie, “eu, ca regizor de film român, nu am dreptul să fac un film ce trebuie să aibă un specific naţional, dacă nu ţin cont de psihologia poporului din care şi eu fac parte. Am dat un răspuns în sens filosofic unui cântec oltenesc: «Şi de-o fi şi-o fi să mor, pân’la vară tot mă-nsor, pân’la vară, pân’la toamnă, să fac fetele să moară, nevestele să dea în boal㻓.

PE APA SĂMBETII
Dinu Cocea si-a început cariera cu un film de haiducie şi a terminat-o cu un film despre un haiduc care dispare din viaţa socială a timpului său “aşa cum am dispărut şi eu din viaţa socială a timpului meu. Am fost eliminat din cinematografia română de Ceauşescu. Scrisesm un scenariu intitulat «Pe apa Sâmbetii». Era o satiră referitoare la construcţiile gigănteşti ce le ordona chiar el. La întâlnirea cineaştilor cu Ceauşescu, în 1981, i-am spus acestuia că cenzura nu s-a desfiinţat, ci s-a mutat la Ministerul Culturii, unde funcţionarii de partid sunt mai catolici decât cei de la cenzură. Scenariul meu fusese catalogat de aceştia ca antistatal şi contrarevoluţionar”.

Regizor şi scenarist

Dinu Cocea s-a născut la 22 septembrie 1929, în comuna Periş, judeţul Ilfov. În 1985, regizorul s-a stabilit la Paris. Din filmografia sa fac parte: “Haiducii” (1965), “Răzbunarea Haiducilor” (1968), “Răpirea Fecioarelor” (1968), “Haiducii lui Şaptecai” (1970), “Săptămâna nebunilor” (1971), “Zestrea Domniţei Ralu” (1971), “Paraşutiştii “ (1972), “La Revolte des Haîdouks” (1972 – serial tv), “Stejar, extremă urgenţă” (1973), “Nu opriţi ventilatorul” (1976), “Lanţul neglijenţelor” (1976), “Instanţa amână pronunţarea” (1976), “Ecaterina Teodoroiu” (1979), “Iancu Jianu, zapciul” (1980) şi “Iancu Jianu, haiducul” (1981). Scenariile la “Răzbunarea Haiducilor”, “Răpirea Fecioarelor”, “Săptămâna nebunilor”, “Iancu Jianu, zapciul” şi “Iancu Jianu, haiducul” îi aparţin.