Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am în faţă două volume noi semnate de Ioan Lazăr: “Cum se face un film?” (ediţia a II, revăzută şi adăugită) şi “Istoria teoretică şi estetică a filmului românesc”, Vol I (1912-1947), cărţi utile şi interesante realizate cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi apărute la Editura Felix Film. La începutul lucrării “Cum se face un film?” autorul prezintă “Argument”-ul primei ediţii (1986) şi “Al doilea Argument”, pe care l-a scris în septembrie 2013, susţinând că revenirea asupra lucrării este justificată prin interesul de care s-a bucurat la prima ediţie, constând nu doar în cronicile favorabile cu care a fost întâmpinată, ci şi într-un premiu al Asociaţiei Cineaştilor, cum se numea UCIN-ul la acea dată.
El afirmă că între timp destule lucruri s-au schimbat, “mai cu seamă în materie de abordare a figuralităţii filmice” şi de aceea a adăugat o serie de interpretări ale stilului din creaţiile ultimului val românesc. Mărturiseşte că a făcut-o în primul rând “pentru că se cuvenea să acordăm o atenţie specială acestor talente inteligente şi cultivate (…)”.
În opinia sa, fiecare capitol avea nevoie de un preambul. Şi s-a orientat, în perspectiva promovării culturii noastre cinematografice, către lucrările noilor veniţi, mai ales că recunoaşterea lor internaţională nu lasă loc la niciun comentariu. Aşa că le-a consacrat un “capitol stilistic” creaţiilor ultimelor decenii, fiind introdus la final şi un album fotografic.
Sunt 14 capitole despre cum se face un film; este şi un glosar, dar şi un index de filme citate. Astfel, peste 400 de titluri din întreaga istorie a cinematografului “vin la rampă, spre a-şi etala secretele de construcţie, de semnificaţie şi de expresivitate”.
Cu a doua carte - “Istoria teoretică şi estetică a filmului românesc” - autorul a găsit necesar, atunci când a gântit-o, să construiască “o punte teoretică şi estetică printr-un şir de analize vizând producerea sensului”. E o cercetare demnă de luat în seamă! Lucrarea este considerată un compendiu al unei prime părţi din istoria filmului românesc, care s-ar putea numi “Cinematografia română veche”. Găsim aici nu numai o posibilă punte metodologică între filmul mut şi cel sonor, ci şi analizele organizate în jurul a două producţii importante pentru istoria cinemaului nostru: “Independenţa României” (1912) şi “O noapte furtunoasă” (1942). Cartea oferă şi un bogat material ilustrativ, care vine în susţinerea comentariilor făcute de autor.
Ioan Lazăr este doctor abilitat în Cinematografie şi Media, doctor în Ştiinţa Artei al Universităţii Paris Ouest. A publicat mai multe cărţi de critică, teorie şi istorie a cinematografului românesc şi universal.
Citește pe Antena3.ro
