Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Un dialog între barbarii din est şi şi civilizaţii din vest", aşa îşi descrie Radu Mihăileanu cea mai nou peliculă, "Concertul", o coproducţie filmată în mare parte în România, la Studiourile Castel Film, care a avut lansarea de gală joi seară la Cinema City Cotroceni, în prezenţa regizorului, a coproducătorului, Vlad Păunescu, şi a actorilor români din distribuţie.
Francezi, ruşi, ţigani, arabi îşi dau întâlnire în "Concertul", un cocktail cultural plin de efervescenţă, aşa cum întâlnim de regulă în filmele regizorului francez de origine română Radu Mihăileanu. Un amestec plin de savoare, o poveste tragică şi comică în acelaşi timp, care atinge subiecte sensibile, în care se regăsesc cei inoculaţi cu "virusul comunismului", o maladie de care Mihăileanu este conştient că, la rândul său, nu se va vindeca în veci.
"S-a văzut. O revoluţie nu este suficientă pentru a scăpa de acest virus foarte adânc fixat în fiecare dintre cei care au trăit sub acest regim. Ani de-a rândul va rămâne în noi şi ceea ce pot face eu, de exemplu, este să transform această energie negativă pe care am acumulat-o în energie pozitivă", crede regizorul acum, când se împlinesc 20 de ani de la Revoluţia din 1989.
ISTORIE PERSONALĂ
Plecat din România în urmă cu 30 de ani, regizorul mărturiseşte că în filmele pe care le face se regăseşte foarte mult din istoria personală a familiei sale. Astfel, dacă în "Trenul vieţii" (film realizat în 1998, premiat la Veneţia şi Sundance) aveam de-a face cu un grup de deportaţi care încearcă să supravieţuiască deghizându-se în nazişti, în "Concertul" o mână de muzicieni a căror demnitate a fost călcată în picioare de regimul lui Brejnev se foloseşte tot de o "minciună" sau de o "păcăleală", după cum le cataloghează regizorul, pentru a se salva sufleteşte.
De altfel, regizorul admite că se poate face o paralelă între cele două filme în ceea ce priveşte tema imposturii pozitive: "Dacă stau bine şi mă gândesc, în toate filmele mele există această temă a minciunii salvatoare, ca să zic aşa, care revine aproape inconştient, pentru că nu o introduc în mod intenţionat în filmele mele. Am încercat să analizez, să văd de unde vine acest impuls. Şi am ajuns la concluzia că se leagă de povestea tatălui meu, care şi-a schimbat numele real ca să supravieţuiască, după ce a evadat din lagărul în care fusese deportat de nazişti. Avea un nume puternic evreiesc, Mordechaï Buchman, şi a devenit Ion Mihăileanu. Prin urmare, eu am moştenit, cu ghilimelele de rigoare, minciuna aceasta care ne-a salvat. O a doua minciună a fost cea pe care am spus-o când am plecat din România, în anii '80, ca să scap din comunism. Le-am spus că plec într-un voiaj de două săptămâni în Israel ca să-mi văd bunicul. Ştiam însă că nu o să revin. Iată încă o minciună care m-a salvat. Altfel nu ştiu cum aş fi continuat sub dictatura lui Ceauşescu".
TEAMA DE PUBLICUL RUS
"Concertul" are la bază o poveste adevărată, a unei false orchestre a Teatrului Balşoi, care a încercat prin anul 2001 să cânte la Hong Kong, însă fără să reuşească să-şi ducă misiunea la îndeplinire. Din această întâmplare, Mihăileanu a păstrat ideea principală, a unui grup de muzicieni care pleacă să concerteze la Paris însuşindu-şi o altă identitate, idee pe care a dezvoltat-o printr-o documentare minuţioasă din punct de vedere cultural. Aşa s-a ajuns la înglobarea unei alte întâmplări reale petrecute în anii '70, când Brejnev a vrut să-i dea afară pe toţi evreii din orchestrele simfonice sovietice, iar un dirijor pe nume Evgheni Svetlanov, care nu era evreu, s-a împotrivit.
Radu Mihăileanu a mers la Moscova, a stat de vorbă cu deţinuţi politici, dar şi cu muzicieni excluşi din orchestre în perioada comunismului. Un efort titanic a fost depus în acelaşi timp de actori, cum este, de pildă, cazul actriţei Melanie Laurent (care a făcut un rol de excepţie şi în aclamatul "Ticăloşi fără glorie" al lui Tarantino). Pentru a intra cât mai bine în rolul violonistei Anne-Marie Jaquet, franţuzoaica a luat lecţii de vioară timp de trei luni cu Sara Nemţeanu, prima vioară a orchestrei Radio France. La rândul său, actorul rus Alexei Guskov face un adevărat tur de forţă cu personajul său, cel al dirijorului Andrei Filipov.
Alături de artiştii francezi şi ruşi, Radu Mihăileanu a apelat şi la actori români, precum Vlad Ivanov (oligarhul Tretiakin), pe care regizorul îl consideră "un actor imens, poate unul dintre cei mai buni din lume, pentru că poate face orice rol, de la ticăloşi până la oameni cu inimă de aur", dar şi Ion Sapdaru, Valentin Teodosiu sau Maria Dinulescu. O surpriză este cooptarea lui Caliu, liderul vestitului Taraf al Haiducilor din Clejani, pe care Radu Mihăileanu l-a încadrat în categoria geniilor, impresionat de capacitatea lăutarului de a prinde muzica clasică după ureche, indiferent de gradul de dificultate al partiturii, dar şi de talentul actoricesc înnăscut al acestuia. Mihăileanu a mărturisit că visează ca la un moment dat să realizeze un film 100% românesc, pentru că are o mulţime de poveşti de dinainte de plecarea sa din România care ar merita să fie transpuse pe ecran: "Am trăit momente teribile, care, povestite, ar avea un umor tragic. Kafka era mic copil. Dacă Kafka ar fi trăit sub Ceauşescu, ar fi fost de zece ori mai mare".
"Concertul" reuşeşte, graţie unei tehnici regizorale de excepţie şi a unui scenariu extrem de bine scris, să prezinte cu umor ciocnirea dintre est şi vest, încrâncenarea unor oameni abrutizaţi de comunism, pe de-o parte, şi a indiferenţei şi superiorităţii afişate de vestici, de cealaltă parte. Mihăileanu ne-a mărturisit că a avut o strângere de inimă faţă de reacţia publicului rus la anumite remarci făcute în film, care ar fi putut fi considerate jignitoare. Spre mulţumirea regizorului, cele două proiecţii făcute la Novosibirsk şi la Moscova au fost primite cu aplauze.
CRIZA DE ÎNCREDERE
La nivel metaforic, filmul lui Mihăileanu vorbeşte despre o stare de armonie absolută, la care fiecare din noi poate ajunge în anumite momente ale vieţii, stare pe care regizorul recunoaşte că a avut-o pe parcursul filmărilor la această producţie, sentiment izvorât din perfecta acordare cu echipa cu care a lucrat. În film, armonia este atinsă prin intermediul muzicii, mai exact a Concertului pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski, pe care Mihăileanu l-a considerat de la bun început vehiculul perfect pentru transmiterea mesajului său către public, "acela al demnităţii pierdute, povestea unor oameni care au fost zdrobiţi şi care s-au pus iarăşi pe picioare". "Pe mine, ca regizor, mă preocupă problematici care ţin de condiţia umană. Iar filmul acesta vorbeşte despre oameni frânţi, puşi în genunchi, care vor mai întâi să recupereze stima faţă de ei înşişi. Pentru că ceea ce se poate observa astăzi, din păcate, este că oamenii şi-au pierdut stima faţă de ei. Cum poţi să ai parte de stima celorlalţi când tu nu te mai respecţi, când ţi-ai pierdut demnitatea şi nu mai crezi în tine şi în natura umană? Asta cred că e de fapt marea problemă cu care ne confruntăm în ziua de azi. Nu criza financiară, ci criza de încredere. Poate că unii vor spune că acest film este naiv, dar problematica acestui film este credinţa mea în natura umană, în capacităţile noastre, care sunt infinte, la fel ca universul."
DEPARTE DE FESTIVALURI
"Concertul" va fi ţinut departe de festivaluri, a declarat regizorul, urmare a unei decizii luate la nivel de marketing, dar şi la sfatul unor prieteni şi colaboratori. "Am decis că Festivalul de la Cannes nu era pentru filmul ăsta. De fapt, nici un festival nu era, pentru că acesta este un film «mai mainstream»", a spus Mihăileanu. Pe de altă parte, regizorul s-ar bucura dacă filmul va intra totuşi în cursa pentru Oscar la categoria "cel mai bun film străin", la ediţia din 2011. "Sper că distribuţia americană se va ocupa de acest aspect, prin intermediul Weinstein Company, care sunt mari specialişti în filme de Oscar. Orice regizor visează la acest moment. Ştiu că este imposibil să mai intru în competiţia pentru anul viitor din cauza datelor. În plus, ca să câştigi un Oscar trebuie să fii foarte bun, să ai unul dintre cele mai bune filme din lume. Nu ştiu dacă este cazul acestui film, dar rămâne de văzut", a precizat regizorul.
Cât despre discuţia cu privire la importanţa premiilor obţinute la festivaluri europene în faţa Oscarurilor şi a încărcăturii lor comerciale, Radu Mihăileanu spune că nu face parte dintre regizorii care contestă în vreun fel valoarea unei recunoaşteri sau a alteia: "Eu nu contest valoarea nici unui premiu, indiferent de ceea ce se spune despre semnificaţia acelui premiu. Cum este miza comercială a filmelor care iau un Oscar. Pentru mine toate premiile sunt importante. Sunt foarte mândru de Cesar-ul pe care îl am şi de toate premiile pe care le-am luat la Sundance, Veneţia sau Berlin. Comercial pentru mine nu reprezintă un lucru negativ. Dacă reuşesc să fac un film care să ajungă la oameni mă bucur. Eu fac filme pentru spectatori, nu pentru mine, ca să le văd acasă. Într-adevăr, încerc să nu fac concesii, fie ele spirituale sau artistice. Dar singurul meu vis este ca fimele mele să fie accesibile publicului".
Citește pe Antena3.ro
