Obsesia pentru adevăr a lui Florin Iepan

Cineastul Florin Iepan, care lucrează de câţiva ani la documentarul „Odessa” (coproducţie Româ­nia/Germania), a prezentat luni seara, la Noul Cinematograf al Regizorului Român de la Muzeul Ţăranului, în închiderea Festivalului „One World Romania”, trailerul acestui viitor film pentru care are filmate vreo 60 de ore. Iepan a propus la această etapă a producţiei sale un experiment, unii spun o provocare: să se facă un film, fie şi colectiv, sau să se lanseze o campanie prin care lumea să fie informată şi evident să se recunoască că România este una dintre ţările „au­xi­lia­re” implicate în Holocaust.

El porneşte de la argumentul că în oc­tombrie 1941, la Odessa, astăzi oraş-port în Ucraina, Armata Ro­mâ­nă „a ars de vii peste 22.000 de civili, majoritatea evrei”, după ce fostul sediu al NKVD-ului, în care era instalat comandamentul armatei române, a sărit în aer, fiind minat de „partizanii sovietici”. Înfuriat, mai ales că au murit 90 de militari, mareşalul Ion Antonescu a cerut ca pentru fiecare soldat şi ofiţer român mort să fie executaţi 200 de comunişti, iar evreii să fie luaţi ostatici. Dar o zi mai târziu, populaţia evreiască a Odessei – aproximativ 22.000 de oameni (după unii, 20.000) – a fost strânsă în nişte magazii dintr-un sat din apropierea Odessei cărora li s-a dat foc.

Despre acest masacru vrea să fie filmul lui Iepan, proiect ambiţios pentru care cineastul a primit de la Centrul Naţional al Cinematografiei o finanţare de 252.000 de lei. El vrea ca „acest adevăr” să ajungă la populaţia României.

„Aproape trei zile, trupele ro­mâ­neşti au ucis mii de oameni. Este important cum ne raportăm noi la acest caz, şi nu filmul meu e important”, a declarat regizorul, încercând să afle părerile celor veniţi în număr foarte mare la această „dezbatere”. În primul rând, Iepan este total nemulţumit de reacţia unor responsabili care se eschivează să-i vorbească despre acest subiect. În opinia sa, reprezentanţii forurilor „ori sunt dezinteresaţi, ori sunt depăşiţi de situaţie, ori au o teamă”.

„Când au aflat că e vorba despre Odessa, a fost o respingere în masă (...). Cred că mimăm o societate de­mo­cratică (...). Filmul mi se pare im­portant din punct de vedere al memo­riei. România şi-ar face temele la acest capitol”, este de părere Florin Iepan, care precizează că filmul va fi un documentar şi nu un film istoric şi că ar vrea să se facă în comun ceea ce nu fac instituţiile statului.

Din câte s-a văzut, Florin Iepan nu a avut mulţi susţinători în acest demers, în special de a iniţia o campanie pe această temă sau de a face un film colectiv, sau de a fi sprijinit ca să-şi termine de unul singur proiectul. Unii vorbitori au fost foarte tranşanţi spunându-i: „Faceţi filmul şi apoi vorbim”; „Trebuie să te ho­tă­răşti: faci un documentar sau o cam­pa­nie?”. Producătoarea Ada So­lo­mon i-a spus: „Cred că trebuie să faci filmul cum ştii (...), după care să existe cartea de istorie cu documentare de felul acesta... Să forţăm sistemul ro­mânesc să introducă în programa şco­­l­ară documentarul”.

Prezent la dezbatere şi mărtu­ri­sindu-i public că este documentaristul care îi place cel mai mult, jurna­listul Liviu Mihaiu i-a spus lui Iepan că nu va reuşi niciodată să convingă românii să îşi accepte crimele istorice, aşa cum nu acceptă nici alte ţări. În opinia lui Mihaiu, fiecare stat „îşi protejează bunicul criminal din dulap”.

Au venit şi multe alte reacţii din sală, amintindu-i-se lui Iepan şi de Raportul Ellie Wiesel, dar despre care documentaristul spune că „e băgat în sertar”. S-a prezentat luni seara şi un „mar­tor”, român care avea şapte ani în 1941 şi era la Odessa, tatăl său fiind acolo funcţionar. Acum a  mărturisit că a simţit atunci, câteva zile, miros de carne arsă.

Deşi s-a tânguit că îi trebuie, la film, un istoric, un consultant, că nu vrea să fie singur, întrebând sala ce să facă, Liviu Mihaiu, luându-l prie­teneşte pe după umeri, a dat un fel de explicaţie: „Vă daţi seama, tot ce am făcut noi aici o să apară în documentar”. Iepan a zâmbit abil.

Cu această discuţie s-a încheiat cea de IV-a ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor om­ului „One World Romania”. Alexandru Solomon, iniţia­to­rul şi di­rectorul evenimentului, ne-a declarat că este foarte mulţumit de ceea ce s-a întâmplat în acest an: „De mult timp nu am mai văzut săli pline la do­cu­men­tar. Sunt mul­ţu­mit că am avut atâţia invitaţi, oameni in­te­re­sanţi, printre care şi fostul primar al ora­­şului Bogota. Ştiam că tipul acesta de om po­litic, care nu e politician, e foar­te bine gustat într-o ţară ca a noastră, dezgustată de politicieni. Sunt mulţumit de dezbaterile orga­ni­za­­te, care au atras multă lume. Fes­tiva­­lul a crescut foarte mult anul acesta. Ne pre­gătim pentru a V-a edi­ţie”.