Senatorul melcilor

Pentru filmele sale, Mircea Daneliuc a ales calea satirei stridente pentru a observa transformarea unei ţări în care goana după succes şi câştigul facil înlătură vechile valori. Le intenţionează pline de veselie, fără a fi vesele. Nu poate face un lucru care să fie mincinos în sine însuşi, făcând abstracţie de ceea ce ştie că se petrece în jurul său. "Senatorul melcilor", 1995, a fost respins la Festivalul de la Berlin, însă selectat la Festivalul de la Cannes, cu un alt titlu, "Melcii senatorului", fiind vizionat în Franţa cu deosebit succes de public şi de critică.

N-a făcut nici un film care să-i fie departe. Sau în silă. Fiecare l-a interesat dintr-un anume punct de vedere, prin arhitectura lui, prin partiturile lui, prin scriitură, prin dramul de noutate pe care îl aducea, pe care îl impunea. Făcea diferenţa faţă de filmele sale anterioare. Nu concura decât cu sine însuşi, asta a făcut-o toată viaţa, deci nu poate să-şi ierarhizeze opera în funcţie de o duioşie paternă. "Ori de câte ori cobor din apartamentul meu, parcă aterizez în alt loc. Când ies afară nu fac decât patru-cinci paşi şi cineva îmi strică imediat ziua. E suficient să observi. Nu trebuie să faci nimic", spune Mircea Daneliuc.

"Senatorul melcilor" este o poveste despre un senator care ajunge într-un week-end la o casă de oaspeţi a lui Ceauşescu. O poveste care adună mulţumirea de sine exagerată a noului potentat şi aroganţele lui, ploconelile salariaţilor, jalbele ţăranilor şi dorinţele absurde cărora li se dă curs fără nici o obiecţie. Puternicul zilei se trezeşte şi cu nişte cineaşti elveţieni care fac un reportaj în zonă.

Conformându-se principiului "cu presa trebuie să te pui bine", senatorul le oferă ospitalitate, căutând, în acelaşi timp, să ascundă ceea ce nu trebuie filmat, precum un conflict etnic între ţigani, pe de o parte, şi români plus unguri, de cealaltă. Masa festivă cu melci, culeşi pentru "export" de săteni, se dovedeşte un fiasco. Lucrurile iau o turnură dramatică atunci când casele ţiganilor sunt incendiate ca răspuns la o crimă. Senatorul aşteaptă dimineaţa pentru a fugi înainte de a fi amestecat. Localnicii îl simt şi aleargă deznădăjduiţi în urma maşinii, aşteptând în van o salvare.

Mircea Daneliuc este regizorul unor filme incredibile, precum "Cursa", "Ediţie specială", "Proba de microfon", "Vânătoarea de vulpi", "Croaziera", "Glissando", "Iacob", "Tusea şi Junghiul", "Patul conjugal", "Senatorul melcilor", "Ambasadori, căutăm patrie", "Sistemul nervos". "Nu pot să fac lucruri vesele când mă uit în jurul meu şi văd ţara cum e. Sunt handicapat din acest punct de vedere. Nu pot să fac un lucru care să fie mincinos în mine însumi, făcând abstracţie de ceea ce ştiu că se petrece în jurul meu. Nu am câştigat după '89 încoace ceva important din punct de vedere financiar de pe urma filmelor mele."

Distribuţia "Senatorului melcilor" este una de excepţie: Dorel Vişan, Cecilia Bârbora, Clara Vodă, Madeleine Thibeault, Dan Chişu, Florin Zamfirescu, Constanţa Comănoiu, Nicolae Albani, Mircea Andreescu, Dinu Apetrei, Anda Caropol, Viorel Comănici, Camelia Zorlescu.

Pentru rolul principal din acest film, Dorel Vişan a luat Premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franţa (1995). Dorel Vişan este unul dintre cei mai importanţi actori români şi unul dintre puţinii cu o solidă reputaţie europeană. În anul 1974 a debutat pe marele ecran în comedia "Păcală", iar patru ani mai târziu juca de-a dreptul magnific în "între oglinzi paralele", al lui Mircea Veroiu. în 1987, Mircea Daneliuc îl distribuia în "Iacob", rolul său de referinţă. Dorel Vişan a demonstrat că se poate vorbi şi fără cuvinte, dând putere şi căldură gândurilor.

Marele actor are harul de a da contur tăcerii. în anii următori, Dorel Vişan a jucat în filmele "Magnatul" (2004) şi "Sistemul nervos" (2005), "Ticăloşii" (2007), "The Dot Man" (2007), "Beyond America" (2008), "Cocoşul decapitat" (2008). în paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj şi din filme, a fost şi director al Teatrului "Lucian Blaga" din Cluj, precum şi profesor la Universitatea "Babeş-Bolyai". "Am fost şi rămân îndrăgostit de Mircea Daneliuc şi am suferit alături de el fiindcă, de atâţia ani, cinematografia românească este văduvită de aportul lui", spune Dorel Vişan.

Sigur, dezinvolt, nuanţat, fluent, fin, rafinat, Senatorul lui Dorel Vişan este creat fără nici o ezitare. "Senatorul meu seamănă tot mai mult cu cei de astăzi. Aici este tristeţea. Filmul, care atunci avea o anumită actualitate, acum este şi mai actual. Mai trebuie puţin şi va deveni total actual. Multe dintre roluri conţin o parte din destinul meu şi m-au marcat. Este foarte complicat pentru un artist să joace un personaj. Credinţa mea, pe care o spun pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Din acest punct de vedere mă consider un norocos."