Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rămas în istorie sub numele de Hernán Cortés (1485-1547), bolnăviciosul (în copilărie) și afemeiatul (în tinerețe) aristocrat scăpătat a realizat repede că în Spania acelor vremuri nu-și va putea depăși niciodată poziția socială mai mult decât fragilă din punct de vedere material. Renunțând atât la studiile Universității din Salamanca, cât și la viața ternă de provincie, Hernán s-a înscris în 1502 într-o călătorie ce avea să-l aducă în Hispaniola (teritoriile pe care se suprapun astăzi Haiti și Republica Dominicană) - una din noile cuceriri ale Spaniei în Lumea Nouă - și să-i rezerve un destin extraordinar. În mai puțin de zece ani, Cortés devenea unul dintre favoriții lui Diego Velázquez de Cuéllar, liderul expediției în Cuba și guvernatorul acelei regiuni după înrobirea ei în numele coroanei iberice.
Onoruri, moșii, sclavi
Cuéllar l-a copleșit pe Hernán cu onoruri, moșii și sclavi, numindu-l secretar personal. Încrederea a mers și mai departe, oferindu-i chiar mâna cumnatei sale, Catalina. Cortés, care-și păstrase aplecarea spre amantlâcuri și orgii sexuale, a înșelat însă această încredere, iar în 1518, la scurt timp după ce obținuse de la Diego Velázquez de Cuéllar permisiunea de a explora și coloniza zona continentală a Mexicului de astăzi, guvernatorul Cubei s-a răzgândit. Și-a retras și aprobarea, și simpatia. Contramandarea oficială a lui Cuéllar nu l-a intimidat însă pe Cortés. Dimpotrivă! A încălcat ordinul, iar în martie 1519, cu o armată de șase sute de aventurieri avizi de căpătuială, a ancorat în largul Peninsulei Yucatan.
Dezbină și stăpânește
Mizând pe strategia divide et impera, ambițiosul castilian a ajuns în doar câteva luni la porțile orașului Cholula, al doilea ca importanță din zonă. A mimat negocierile cu aristocrația urbei, dar a sfârșit prin a o măcelări fără scrupule. Jafurile, violurile și crimele au ruinat Cholula. Vestea cruzimii s-a răspândit ca un fulger, în același timp cu hiperbolizarea delirantă a bizarilor străini îmbrăcați în fier, călare pe monștri copitați și îmblânzitori ai focului morții. Moctezuma al II-lea, stăpânul ținuturilor și împăratul-zeu al aztecilor, l-a invitat pe sângerosul Hernán Cortés la Tenochtitlan, la tratative.
84.000 de sacrificii
„Imperiul Aztec, care apăruse și se dezvoltase în secolele al XIV-lea și al XV-lea prin unirea a trei orașe înfloritoare - Tenochtitlan, Texcoco și Tlacopan -, fusese transformat de Moctezuma I (circa 1398-1469) într-o entitate politică și culturală coezivă, cu capitala la Tenochtitlan, și ajunsese la apogeu sub Ahuitzotl (circa 1486-1502), care dublase întinderea regatului. După moartea lui Ahuitzotl, pe tronul aztec a urcat nepotul Moctezuma al II-lea (1466-1520), monarhul pe care avea să-l întâlnească, șaptesprezece ani mai târziu, Hernán Cortés”, detalia istoricul Simon Sebag Montefiore în lucrarea Titani ai istoriei (Litera, 2019). Tot cercetătorul britanic completa: „Aztecii practicau sacrificiile umane, oferind zeilor atât viețile bărbaților capturați în războaie, cât și inimile femeilor și ale copiilor acestora. Se spune că undeva în jurul anului 1480, aztecii ar fi sacrificat nu mai puțin de 84.000 de prizonieri în același timp, la Marea Piramidă din Tenochtitlan”. Aztecii erau, așadar, un neam belicos. Cum au fost atunci înfrânți de un mărunt hidalgo și de mâna lui de mercenari?
Șah-mat la împărat
Având, prin manevre viclene, susținerea unei părți a triburilor nemulțumite de jugul aztecilor din Tenochtitlan, beneficiind de tehnologia de luptă net superioară - săbii, securi, archebuze, muschete, tunuri și cai împotriva arcurilor cu săgeți, a ciomegelor placate cu obisidian, a cuțitelor și a sulițelor cu vârf de silex - și profitând de indecizia lui Moctezuma al II-lea (care, se povestește, credea că invadatorul ar fi încarnarea zeului aztec Quetzalcoatl - Șarpele cu pene), hrăpărețul Hernán Cortés a reușit să-l captureze pe împăratul Moctezuma prin înșelăciune, dar și grație naivității acestuia. Când se pregătea să-și fructifice avantajul, Cortés a primit o lovitură de la fostul său binefăcător, Diego Velázquez de Cuéllar, care, decis să-și pedepsească fostul subordonat, trimisese pe urmele acestuia în Mexic o armată condusă de Pánfilo de Narváez.
Căderea unui oraș legendar: Tenochtitlan
Hernán Cortés a părăsit așadar Tenochtitlanul, lăsând capitala aztecă și pe împăratul ei în mâinile unui supus devotat. Apoi, mai abil și mai versat în luptele din Lumea Nouă, l-a învins pe Narváez, doar că, revenit în metropola aztecă, și-a văzut moartea cu ochii. În absența sa, lacomul său înlocuitor provocase un război civil prin uciderea mai multor nobili azteci de la care storsese aur, bijuterii și robi. Mai mult decât atât, în răzmerița iscată fusese răpus însuși Moctezuma al II-lea. Copleșit de furia aztecilor din Tenochtitlan, Hernán Cortés a fugit, refugiindu-se pe teritoriul aliaților, în Tlaxcala, un alt oraș-stat înfloritor. Spaniolii, uniți cu triburile rivale ale aztecilor din capitală, au asediat Tenochtitlanul până ce acesta, încercuit, măcinat de foame și de boli, a cedat.
Avere incalculabilă
Frângerea acestui centru puternic, la sfârșitul anului 1520, a însemnat, de fapt, căderea irevocabilă a Imperiului Aztec. O civilizație urma să fie ștearsă pur și simplu de pe fața pământului. Conchistadorii au numit noile teritorii cucerite Noua Spanie, iar vreme de patru ani, din calitatea de vicerege, Hernán Cortés i-a introdus pe indigeni într-un sistem de muncă forțată, menit să exploateze la sânge bogățiile solului și subsolului, dar și resursele umane în folosul personal și al regelui Carol al V-lea. Aurul și argintul Lumii Noi i-au transformat pe Carol Quintul în cel mai avut monarh al Europei, iar pe Hernán Cortés în cel mai bogat soldat al Bătrânului Continent. În 1528, când Carol a dispus concedierea viceregelui său, se spune că Hernán Cortés, cinstit în Spania cu titlul de marchiz del Valle de Oaxaca, strânsese deja o avere incalculabilă.
Orașul-sânge
S-a estimat că nu mai puțin de 240.000 de oameni au fost uciși în cursul asediului și cuceririi capitalei aztece Tenochtitlan. Pe vechile ruine ale orașului, conchistadorii au ridicat Ciudad de Mexico, actuala capitală a Mexicului.
„Undeva în jurul anului 1480, aztecii ar fi sacrificat nu mai puțin de 84.000 de prizonieri în același timp, la Marea Piramidă din Tenochtitlan”, Simon Sebag Montefiore, istoric
Aurul și argintul Lumii Noi i-au transformat pe Carol Quintul în cel mai avut monarh al Europei, iar pe Hernán Cortés - în cel mai bogat soldat al Bătrânului Continent
Hernán Cortés a fost cinstit în Spania cu titlul de marchiz del Valle de Oaxaca
„Împăratul aztecilor, Moctezuma al II-lea, era convins că invadatorul spaniol Hernán Cortés era încarnarea zeului aztec Quetzalcoatl/Șarpele cu pene”, Simon Sebag Montefiore, istoric
