Kogălniceanu, artizanul independenței și al României moderne

 Descendent al unor familii boierești bine situate, presupusul fiu nelegitim al lui vodă Mihail Sturdza a fost elev (ca și Vasile Alecsandri) al maramureșeanului Gherman Vida. Dar să-i savurăm povestea de viață (și de moarte) ... 

Tânărul Mihail Kogălniceanu își începe studiile superioare la Paris, fiind transferat (în urma intervenției consulului rus la Iași) în Germania, la Berlin, de teama contaminării cu ideile revoluționare franceze. „Aici - sesiza criticul literar Paul Cernat - va fi influențat de școala istorică posthegeliană (Friedrich Carl von Savigny, Leopold Ranke, Al. von Humboldt), care i-a marcat formația intelectuală. Scrie, între altele (în limba franceză), câteva studii esențiale despre istoria valahilor și moldovenilor, dar și primul nostru studiu asupra istoriei și moravurilor țiganilor («bohemienilor»), în a căror dezrobire va avea un rol principal. Articolele despre paupertate și civilizație sunt repere ale aceleiași acțiuni reformatoare”. Liberal moderat, corectat printr-un evoluționism afin conservatorilor germani și britanici, Kogălniceanu a fost un precursor al teoriei maioresciene a „formelor fără fond” și un adept al reformelor blânde, graduale. „Întors în țară de la studii - remarca profesorul Paul Cernat -, urcă treptele ierarhiei militar-administrative și devine unul dintre cei mai activi animatori literari și culturali, co-director al Teatrului Național ieșean ș.a.”.

Expert în acțiuni de curtoazie

Ca director, în 1840, al revistei Dacia literară (este și autorul articolului-program) Mihail Kogălniceanu se pronunță contra imitațiilor fără discernământ („Traducțiunile nu fac o literatură” - spunea conu’ Mihail) și în favoarea unei literaturi inspirate din realitățile și tradițiile autohtone. „În aceeasi linie - adăuga Cernat -, editează calendare și almanahuri literare național-reformiste. În 1844 înființează, în continuitatea «Daciei literare» revista Propășirea, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu. Fără să fi fost un critic literar sistematic, Kogălniceanu a fost, într-un anume sens, întemeietorul criticii noastre literare, a cărei misiune a prefigurat-o («Vom critica opera, iar nu omul» etc.). Manifestul «Daciei literare» conține o schiță credibilă a istoriei literaturii române și propune un program coerent «de direcție»”. În completare: „Din păcate, nu s-a luat în serios nici ca scriitor, deși avea talent din belșug (debut literar în «Alăuta românească», 1838, pe care a și condus-o). Șarmanta «Soirées dansantes», proza sentimental-ironică «Iluzii pierdute. Un întâi amor» (1841), cu subtila critică social-politică din «Introducție», dar mai ales «Tainele inimei» (1850, romanul «sentimental» neterminat, apărut nesemnat în «Gazeta de Moldavia») vădesc rafinament stilistic și excelente calități de moralist. Arta prozatorului se simte și în «Fiziologia provincialului în Iași» sau în scenele etnografice «pitorești» din «Un nou chip de a face curte» (în materie de «făcut curte» Kogălniceanu a fost, trebuie spus, un expert recunoscut ...)”.

Lider al revoluției pașoptiste moldovenești

„Prozele de inspirație istorică - mai consemna Paul Cernat -  nu sunt nici ele lipsite de merite. Memoriile de călătorie rămase în manuscris (mai ales cele din Austria și Spania) sunt, în multe privințe, remarcabile. Mihail Kogălniceanu s-a amuzat să scrie, împreună cu amicul C. Negruzzi, și o carte de «bucate boierești», savuroasă, utilizabilă și azi, dar numai de cei care nu țin regim”. Mai mult: „Devenit, în 1843, profesor la Academia Mihăileană din Iași, a ținut în deschidere un important curs despre istoria națională (suspendat din ordinul cârmuirii). Întemeietor al istoriografiei românești moderne, autor al unor lucrări decisive despre istoria moldovlahilor, inițiatorul revistei «Arhiva românească» (1840), boierul Mihail a desfășurat și o enormă activitate de editor al textelor vechi (de exemplu, letopisețele moldovenești și muntenești, adunate în trei volume)”. Dar Kogălniceanu a fost nu doar un studios al istoriei - a fost unul dintre oamenii care au făcut istorie și au creat o națiune culturală. „Acest politician de mare clasă (în opinia mea, cel mai mare om politic român modern) a fost, alături de Vasile Alecsandri, unul dintre liderii revoluției pașoptiste moldovenești, autorul unor texte cardinale în acest sens («Dorințele partidei naționale», «Proiect de constituție pentru Moldova») - considera Paul Cernat. 

A respins șansa la tron

Susținător al unionismului, reformator instituțional după 1850, deputat în Divanul ad-hoc ș.a.m.d., va refuza, ca și Alecsandri, domnia în favoarea lui Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a sprijinit și legitimat («Fii bun, măria ta, fii blând … Fii domn cetățean!»). În 1860, Kogălniceanu ajunge în schimb premier al Moldovei, iar între 1863 și 1865 - al Principatelor Unite, calitate în care demarează marile reforme: împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. A fost, de asemenea, ministru de Interne și Externe în repetate rânduri, ministru plenipotențiar la Paris (1880), întemeietor al Partidului Național Liberal, fondator al Universității ieșene (1860), președinte al Academiei Române (1886-1890) - mai nota Cernat. Ultimele acuarele: „Mihail Kogălniceanu este (și) principalul artizan al independenței României în 1877, forțând, atât cât trebuia, mâna lui Carol I și a Franței (principala putere girantă). Discursurile sale parlamentare sunt comparabile celor ale lui Maiorescu și Carp. Modernizator și patriot lucid, nu a sacrificat specificul local pe altarul modernizării, ci a știut să le îmbine cu inteligență și pragmatism. Înainte de a părăsi scena, în 1891, va rosti de la tribuna Parlamentului un mare discurs testamentar: «Dezrobirea țiganilor. Ștergerea privilegiilor boiereşti. Emanciparea țăranilor»”.

Rețetă de cozonaci marca Negruzzi&Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu n-a fost doar un făuritor de țară, ci și un om de viață, degustător de vinuri nobile, gurmand și bucătar iscusit. Mai jos, una dintre rețetele propuse de doi prieteni, Kogălniceanu și Negruzzi:

„La trei ocă de făină faci plămădeală cu o litră drojdii de bere și cu una litră de lapte, puind și trei ouă întregi; lași de dospește frumos și pui două litre și jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit și sarea trebuincioasă, și frământându-l pănă ce se desprinde de pe mâni; apoi îl lasă de dospește frumos; și după ce au dospit bine întoarce aluatul, îl mai lasă puțin de șede, pe urmă făcând cozonaci îi ungi cu gălbănuș de ou și-i dă la cuptoriu.”

(Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, „Carte de bucate boierești. 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, Iași, 1841 - carte din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași) 

„Turnat” de Asachi, a stat o lună la zdup

În suplimentul literar al revistei sale Alăuta românească (nr. 1, 1 iulie 1838 și nr. 5, 1 septembrie 1938) junele Kogălniceanu publica o adaptare personală după o recentă schiță în limba germană (apărută la Berlin) a satiricului rus Tadeu Bulgarin („Filosofia vistului. Scrisă de un rus, specie a naturei”). Atacurile antirusești ale lui Mihail Kogălniceanu lansate aici îl determină pe consulul Carol de Kotzebue să intervină la domnitorul Mihail Sturza, în care unii l-au identificat pe tatăl natural al lui Mihail Kogălniceanu, pentru a suprima Alăuta… (autorul, ascuns în spatele pseudonimului Klmn, va fi descoperit de Gh. Asachi, denunțat de el și închis pentru o lună).

Despre femei

Faimos în epocă pentru cuceririle galante, Mihail Kogălniceanu scria în 1841 un text spumos închinat reprezentantelor sexului slab: „Femeia, în lexiconul meu, înseamnă o ființă gingașă, slabă, drăgălașă, frumoasă, făcută din flori, din armonie și din razele curcubeului, capricioasă, rea câteodată, bună mai multe ori, o ființă făcută pentru amor, menită a pune în lanțuri pe eroii cei mai neînduplecați, care pentru un zâmbet te face de-ți vinzi viața din astă lume, și partea din rai din cealaltă lume, care are un suflet ce înțălege tot ce este frumos, care pentru cel mai mic lucru câteodată plânge și altă dată îi în stare să-și jertfească viața, care îi destoinică să facă faptele cele mai mari, care când îi blândă ca o turturică, când turbată ca o leoaică, care când îi crudă, când miloasă”. Încă un pic: „Femeia este un amestec de grații, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie de slăbiciuni și de tărie, care mai toată viața se mărginește între a iubi și a fi iubită; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce este cel mai rar lucru din Moldova”. 

131 de ani s-au împlinit pe 20 iunie 2022 de la moartea prematură a lui Mihail Kogălniceanu, survenite în urma unei intervenții chirurgicale nereușite, la Paris

„Acest politician de mare clasă (în opinia mea, cel mai mare om politic român modern) a fost, alături de Alecsandri, unul dintre liderii revoluției pașoptiste moldovenești”, Paul Cernat, critic literar

„Fii bun, măria ta, fii blând … Fii domn cetățean!, Mihail Kogălniceanu către Alexandru Ioan Cuza

Înainte de a părăsi scena, în 1891, Kogălniceanu rostea în Parlament un discurs testamentar: „Dezrobirea țiganilor. Ștergerea privilegiilor boiereşti. Emanciparea țăranilor”.