Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deschidem sărbătoarea cuvintelor cu termenul „lăutar”: „Muzicant. Personaj nelipsit de la petrecerile românilor. Despre ceva care «nu merge» se spune: «e ca nunta fără lăutari». Numele lăutarilor «se trage» de la lăută/alăută. Termen împrumutat din turcă - lauta/lavta. Turcii îl văd ca venind în limba lor - după un ocol prin spaniolă și italiană - din arabă: al-ūd - instrument cu coarde, oud/ud. Al-ūd este o simplificare arabă a cuvântului persan «rud», care se tălmăcește prin coarde, instrument cu coarde, lăută.”, consemna etnologul Gheorghiță Ciocioi în fuga unei noi lecții de limba română.
Salt înapoi
Urmează termenul „reziliență”: „Capacitarea cuiva/a ceva de a reveni la starea anterioară/ normalitate în urma unui șoc. În legătură cu metalele (pe scurt): revenirea la forma și dimensiunile de dinaintea deformării. Este un termen preluat de română din franceză (résilience), folosit tot mai des astăzi în diverse domenii (economie, psihologie, sociologie etc.), cu «structurări» specifice. Originea? În limba latină: resilio/resilire - a sări (salīo/salire) înapoi (re), a reveni brusc. Așadar, o revenire, un recul.”
Tic-tac, tic-tac, tic-tac…
De ce „ceasornic” nu are vreo legătură cu termenul bulgar „ceasovnic”? Din nou Gheorghiță Ciocioi: „Toate dicționarele de la noi, începând cu cele mai temeinice - ale Academiei Române, de pildă -, până la cele de popularizare, văd o apropiere între cuvântul românesc «ceasornic» și «ceasovnicul» bulgăresc. Ceasornicul nostru ar fi fost întâi «ceasovnic» (de unde, cândva, «cesovnicar»), după care s-ar fi românizat. Ceas-oră. Simplu, așadar... O discuție care a trezit nenumărate controverse în trecut.” Cele dintâi menționări ale ceasornicului la noi? „O traducere din spaniolă a lui Nicolae Costin, de pe la 1700 («Ceasornicul domnilor»), și un dicționar latin-român din aceeași perioadă - «Anonymus Caransebesiensis». Și, totuși, de ce românii nu au ceasornic după ceasovnicul bulgar (modificat apoi după ornic)? De ce nu «se trage» din bulgară?”
Asocieri nefondate
De ce? „Pentru simplul motiv că lucrurile ar putea sta cu totul pe dos, filologii făcând asocieri de-a dreptul nefondate. În bulgară, un astfel de termen, pur și simplu, nu a existat, vecinii de la sud de Dunăre folosind până în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea (ba chiar și astăzi) un termen turcesc pentru ceasornic: sahatnik. Cu același înțeles (din saat - limba turcă) - oră, ceas, timp. În întreg arealul bulgăresc. Ceasornicul, ca «aparat modern de măsurat timpul» e târziu, desigur, iar așa-zisele «reconstituiri» de la noi din bulgara veche/medio-bulgară nu ajută prea mult în cazul dat.” Dar cine a inventat „ceasovnic” în bulgară, căutând să înlăture „sahatnik-ul” turcesc? „Un filolog, medic și enciclopedist bulgar, ce a trăit o vreme la București, unde a condus ziarul «Narodnost» (1867-1869) și a lucrat la un dicționar academic pentru vecinii de la sud de Dunăre.”
Un „purist” al limbii bulgare
Detaliat: „L-am numit pe Ivan Bogorov (1818-1892). Un «purist» al limbii bulgare, care a inventat, după 1860, sute de cuvinte pentru a înlocui termenii străini din limba sa. Multe chiar au prins, deși este poreclit până astăzi la Sofia, pentru purismul său, «Drasni-palni-klecița» (propunea drept termen pentru «chibrit» un fel de «bețișor prin care zgârii să aprinzi", numai să nu mai audă cuvântul chibrit). Multe din propunerile sale au fost totuși acceptate în limba bulgară, înlocuind, da, cuvinte adânc înrădăcinate în popor. A urât nu doar cuvintele turcești (cu miile în limba bulgară), inventând altele noi, mai cu seamă pentru aparatele și obiectele «moderne», ci și influența limbii ruse, din perioada 1860-1890, asupra bulgarei. «Rușii se ascund sub mantia slavilor pentru a răspândi limba rusă printre diferite popoare slave. Chipurile, vin în numele panslavismului. E vorba de pan-rusism», era de părere Bogorov, care a militat pentru o pronunție locală, nu rusească, a cuvintelor din vechea slavă. Așadar, avem «ceasovnic» în bulgară la mai bine de un veac și jumătate de la pomenirea «ceasornicului» românesc. Să nu-l mai căutăm în bulgară. De modificat, pe ici pe colo, prin dicționare.”
În numele secretarului
Să luăm și urma lui Nottara: „Nume știut la noi mai ales prin una din cele mai de seamă personalități ale teatrului românesc, Constantin I. Nottara (1859-1935). În București, un cunoscut teatru îi poartă numele. Nottara este un nume grecesc - Νοταράς. Purtat de nu puține personalități laice și eclesiastice, inclusiv de doi patriarhi greci ai Ierusalimului (Dositei al II-lea și Hrisant Notaras). În latină, «notarius» înseamnă «secretar». Inițial, un supranume pentru un scrib, contabil, secretar. Ajuns mai apoi nume (de neam/familie).”
Pastila de religie
Înțelesul lumii din punctul de vedere al islamului. Jihadul...
O concisă „radiografie” a celei de-a doua religii a lumii (după creștinism), expusă de Gheorghiță Ciocioi: „După Islam, întreg pământul este împărțit în două părți: pământul păcii și pământul războiului. Pământ al păcii este acolo unde funcționează sharia, toți oamenii se supun legilor lui Allah. După Coran, necredincioșii se împart în două categorii: politeiștii (ateii, budiștii, hindușii, șamaniștii...) și oameni ai Cărții (creștinii, iudeii și zoroastrienii). Cei dintâi sunt supuși convertirii forțate la islam sau pedepsei cu moartea, pentru ei nu există o a treia variantă. Oamenii Cărții au dreptul (onorific) la viață cu condiția să nu se ridice împotriva islamului, să nu critice islamul, să plătească mai multe impozite - jizya (impozitul pe credință - 80% din venit), să locuiască în case nu mai înalte de un nivel; în trecut, nu aveau dreptul să călărească, de pildă. Creștinul - cetățean de rangul al doilea. Trecerea la islam este încurajată însă prin toate mijloacele.”
Pământ al jihadului, pământ al armistițiului
Aprofundat: „«Lui (lui Allah) I s-au supus cei ce sunt în ceruri și pe pământ, de bunăvoie și fără voie, și la El vă veți întoarce». «Fără voie» înseamnă lipsa libertății, captivitate, robie. Dacă un creștin, în prezența a doi musulmani, își exprimă dorința de a deveni musulman - el este considerat musulman, iar orice încercare ulterioară de a renunța la aceasta duce la pedeapsa cu moartea. Arareori, pentru părăsirea islamului, este prevăzută închisoarea pe viață. A doua parte a teritoriului planetei este pământul războiului. Pământul războiului se împarte în două părți: pământul jihadului și pământul armistițiului. Pământul războiului este pământul în care nu «funcționează» legile shariei, adică întreaga societate care nu este construită după aceste norme. Și este numit pământul războiului pentru că acest teritoriu trebuie să fie convertit la islam. Pentru aceasta este luat în calcul Războiul Sfânt - jihadul, care are mai multe forme.”
Bărbații - nimiciți, femeile - sclave sexuale
Precis: „Jihadul are forma misiunii - așa-numitul jihad pașnic. Activitatea misionară a musulmanilor se numește jihad. Acesta este purul adevăr: jihadul este misiune, însă nu doar misiune. Sub jihad se poate înțelege și un război adevărat, și pogromuri, și otrăvirea apei din fântânile inamicului. Există un teritoriu al războiului direct. Pământul jihadului este pământul care trebuie nimicit prin toate mijloacele, pentru că statul respectiv se opune într-un fel sau altul islamului. Cu aceste state trebuie purtat un război prin toate mijloacele. În regulile jihadului totul este stabilit. De exemplu, trebuie nimiciți toți bărbații, bătrânii, dar nu trebuie nimiciți femeile și copiii. Femeile și copiii trebuie luați în captivitate: femeile trebuie să devină sclave sexuale, iar copiii trebuie să fie constrânși să accepte islamul.”
Compromis
În încheiere: „Pământul armistițiului este pământul unde islamul coexistă cu o anumită guvernare neislamică pe baza unei anumite înțelegeri. Adică musulmanilor li se oferă dreptul de a trăi după sharia, mai mult sau mai puțin, dar societatea în sine nu este islamică. Aceasta se numește pământul armistițiului. Pentru că acești oameni, mai exact această societate, care le permite musulmanilor să trăiască după sharia, dar care în sine nu este islamică, nu este nici normală, trebuie să fie distrusă, transformată într-una islamică, însă cu o singură condiție - să nu sufere frații musulmani. De aceea, cu ea se încheie un armistițiu până în momentul în care societatea va slăbi îndeajuns pentru a putea fi făcută islamică.”
„Numele lăutarilor «se trage» de la lăută/alăută. Termen împrumutat din turcă - lauta/lavta.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Turcii văd termenul «lauta» ca venind în limba lor - după un ocol prin spaniolă și italiană - din arabă: al-ūd - instrument cu coarde, oud/ud.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Reziliență» este un termen preluat de română din franceză (résilience), folosit tot mai des astăzi în diverse domenii (economie, psihologie, sociologie etc.), cu «structurări» specifice.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Nottara este un nume grecesc - Νοταράς. Purtat de nu puține personalități laice și eclesiastice, inclusiv de doi patriarhi greci ai Ierusalimului (Dositei al II-lea și Hrisant Notaras).”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Reguli ale jihadului: trebuie nimiciți toți bărbații, dar nu trebuie nimiciți femeile și copiii. Femeile trebuie să devină sclave sexuale, iar copiii trebuie să fie constrânși să accepte islamul.
Citește pe Antena3.ro
