Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acordăm prioritate unei expresii des folosite de români, ieri și azi - „a se lăsa pe tânjală”: „Cu înțelesul de a lucra foarte încet, a amâna lucrul, a fi plin de lenevie. Tânjala era un fel de proțap, prin care era legată o a doua pereche de boi pentru a căra o greutate foarte mare (tejest/tăjăst, în slavă, pentru povară) - de aici numele proțapului adăugat). Greutatea trasă fiind una mare, uneori, animalele de tracțiune mergeau foarte încet, ori se opreau chiar, sprijinindu-se pe/de tânjală. De aici expresia dată. A pune mâna pe tânjală - a începe să tragi, să te ocupi de sarcina avută, să lucrezi.
În amintirea primei femei medic din România
În continuarea „Dicționarului”, un nume cu înțeles uitat - Cuțarida: „Un nume de familie cunoscut românilor. Îndeajuns de amintit, printre purtătorii acestuia, de Nicolae Cuțarida (1854-1929) - inginerul care a proiectat clădirea Chrissoveloni de pe Lipscani (astăzi, librăria Cărturești), a deținut antrepriza casei Monteoru și pe cea a Palatului Justiției -, ori de Maria Cuțarida-Crătunescu (1857-1919) - prima femeie medic din România. Groapa Cuțarida, de asemenea, își are povestea ei, evocată fiind aceasta de Eugen Barbu în romanul Groapa, făcând ca numele dat să fie bine cunoscut nu doar bucureștenilor”.
Kuțar - cel schiop
Dar de unde provine numele? „Cuțarida e un nume aromân, macedonean slav, bulgăresc și grecesc. Întâlnit, e drept, destul de rar și grafiat în forme diferite. Kuțaridis, în greacă, se tălmăcește prin fiul lui Kuțar. Kuțar este o formă dialectală slavă din Macedonia pentru grecescul kuț (șchiop), kuțar desemnând atât pe un vlah (kuțo-vlah), cât și pe un om cu un defect la un picior, care șchiopătează. În sudul Bulgariei (dar și în NV acestei țări), Kuțar a fost chiar nume de botez, unul protector, dat de o familie căreia îi mureau copiii unui nou-născut, acesta fiind înregistrat în aproape 10 localități. Înțelesul: și șchiop de-ar fi, numai să trăiască! Devenit, târziu, nume de familie. Cel mai probabil, Kuțarida ar putea fi, prin urmare, un nume vlah, ori unul bulgăresc, trecut după 1820 la nord de Dunăre”.
Alibec - Nobilul Ali
Alt nume cu rezonanță - Alibec: „Nume întâlnit la noi mai ales în Dobrogea. Specific popoarelor turcice islamice (uzbeci, tătari, kârgâzi, kazahi, turci etc.). Alibec este compus din Ali - de origine arabă, cu înțelesul de înalt, înălțat (nume purtat de Ali ibn Abi Talib, văr și ginere al lui Mahomed, profetul islamului) și numele turcic Bek (beg/bey) - un titlu nobiliar - prinț, bei, conducător. Alibek - Ali conducătorul, Nobilul Ali. Un om cu un statut de noblețe. Nume-urare dat pruncilor la naștere. Astăzi, întâlnit adeseori ca nume de familie”.
Gheorghe, modificat
Mai departe, un detaliu lingvistic din sfera numelui Gheorghe, cu forma Goanță/Gonța: „Atestat, inițial, ca prenume în mai multe regiuni ale țării. Devenit, de peste două secole, nume de familie. Una din multele forme balcanice ale numelui Gheorghe, trecută și la nord de Dunăre: Gogono, Gogonce, Gono, Gonce. Din sec. al XVII-lea, Gonce/Goncea e întâlnit și ca Gonțea, generalizat, după 1652, ca Gonța, Goanță. Ipoteza că numele ar proveni din cel al numelui bobului de fasole verde este greșită, fiind vorba, cum am amintit, de un prenume răspândit pe o arie largă la nord și la sud de Dunăre, unde cunoaște mai multe înregistrări ca nume provenind dintr-o formă modificată a lui Gheorghe”.
Hadâmb = eunuc, scopit, castrat
Nu în ultimul rând, numele Hadâmbu: „Este numele unui sat și al unei mănăstiri din județul Iași. Ctitor al mănăstirii: boierul grec Iani Hadâmbul (1659) - A întrat la Duca-vodă un hadâmb, ce-i zicea Iane (Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei...). Hadâmb, în română, e un împrumut din turcă - hadım. Preluat de turci din arabă: ḫādim - slujitor, slugă. Cum în familiile nobile turcești slujitorul era considerat un străin, pe care nu te puteai baza până la capăt, erau preferați eunucii/famenii. Astfel, sensul inițial de slujitor, în turcă, se va îngusta, ajungând ca el să fie folosit strict pentru eunuc. În română, cuvântul împrumutat cu sensul dat de la turci (eunuc, scopit, castrat) va fi folosit și pentru animale: hadâmb - un animal nescopit chiar profesionist, cu oarece apucături. În ce împrejurări ctitorul Hadâmbului devenise famen, ori dacă era doar o poreclă numirea în cauză, istoria nu e deloc limpede”.
Pastila de istorie
Ucraina, altfel decât o cunoaștem
Începuturile României Mari - Hatmanul de Kiev și „chestiunea basarabeană”
Inaugurăm, astăzi, o „pastilă” nouă: „Pastila de istorie”. Subiectul? România Mare și Ucraina, Basarabia și Rusia - durere veche, leac lipsă (sau, mai precis, leac necăutat îndeajuns/negăsit de politicienii și diplomații noștri). Dar să dăm cuvântul reputatului cercetător Gheorghiță Ciocioi: „Hatmanul de Kiev, după răsturnarea Republicii Populare Ucrainene, în aprilie 1918, nu va mai trimite un ambasador la Iași în locul lui Mikola Galagan. Noul guvern ucrainean nu va recunoaște nici el unirea Basarabiei cu România, pe 11 mai recurgând chiar la interzicerea totală a circulației mărfurilor peste Nistru”. Vecini buni și ucrainenii…
„Basarabia este Ucraina”
„Pe 5 iunie - a reluat Gheorghiță Ciocioi -, Kievul trimite o notă guvernului român, în care afirmă fără echivoc că «Basarabia este Ucraina». Iașiul e gata de tratative, dorind să rezolve situația dată. Întâi de toate, pe cea legată de relațiile comerciale. Administrația ucraineană se va concentra însă asupra elitelor Basarabiei. Considerându-se succesoare a Rusiei în zonă, Ucraina va plăti salariile acelor funcționari care nu juraseră credință regatului român. Vinificatorii locali vor primi zahăr ucrainean la prețuri reduse, nu puține persoane publice din Basarabia având parte de finanțare de la Kiev. În septembrie 1918, guvernul român trimite pe Nipru un împuternicit special, Constantin Conțescu, care promite recunoașterea oficială a statului ucrainean de către România, încercând să încheie un acord comercial”.
„Cu o singură divizie”
Și? „Ucrainenii consideră însă că un astfel de acord este cu neputință, fiind de părere că «românii promit ceea ce ne aparține de drept (vinul basarabean), iar benzină nu au, pentru că nu își controlează propriile zăcăminte de petrol». Kievul a început, totuși, negocierile pentru recunoașterea Ucrainei de către România, sperând ca prin Iași să obțină recunoașterea oficială de către Franța și Marea Britanie. «Chestiunea basarabeană» va fi lăsată, astfel, deoparte pentru moment. Ucraina își forma de acum propria armată (de aici dorința de a intra rapid în posesia armamentului rus din Basarabia, prin tratative cu guvernul român, considerându-l proprietate a sa), fiind sigură că în primăvara anului 1919 va putea rezolva problema prin forță. După unele declarații oficiale din vara anului 1918 de la Kiev, «cu o singură divizie». Șeful de cabinet al hatmanului va pleca, astfel, pentru recunoașterea noului stat, la Iași, în octombrie 1918”. Va urma.
„Tânjala era un fel de proțap, prin care era legată o a doua pereche de boi pentru a căra o greutate foarte mare (tejest/tăjăst, în slavă, pentru povară) - de aici numele proțapului adăugat)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Greutatea trasă fiind una mare, uneori, animalele de tracțiune mergeau foarte încet, ori se opreau chiar, sprijinindu-se pe/de tânjală. De aici expresia a se lăsa pe tânjală”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Kuțar este o formă dialectală slavă din Macedonia pentru grecescul kuț (șchiop), kuțar desemnând atât pe un vlah (kuțo-vlah), cât și pe un om cu un defect la un picior, care șchiopătează”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Hadâmb, în română, e un împrumut din turcă - hadım. Preluat de turci din arabă: ḫādim - slujitor, slugă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Goanță/Gonța, atestat inițial ca prenume în mai multe regiuni ale țării, a devenit, de peste două secole, nume de familie. Reprezintă una din multele forme balcanice ale numelui Gheorghe, trecută și la nord de Dunăre”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
