Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maria Banuş (Marioara Banush) s-a născut la Bucureşti, în 10 aprilie 1914, fiind fiica lui Max Banuș, contabil și director la Banca Marmorosch Blank, și a Anettei Marcus. Tatăl a murit în 1923, când Marioara avea numai nouă ani, iar mama ei s-a recăsătorit. Pe când avea doar 13 ani, a început să scrie însemnări despre evenimente, impresii, sentimente ale vieții sale: „Aşa sunt eu; aştept, aştept cu nerăbdare un lucru şi, după ce l-am căpătat, nu mai îmi face nicio plăcere” și ajungea la concluzia: „fată sucită ca mine nici nu s-a mai văzut” (aceste însemnări din perioada anilor 1927-1999, uneori zilnice, au fost publicate de Editura Cartea Românească în două volume, în anul 2014).
Pe șantierele României comuniste
După absolvirea studiilor la Institutul „Pompilian” din Calea Rahovei (1923-1931), a urmat cursurile Facultății de Drept și apoi pe cele ale Facultății de Litere din cadrul Universității din București. „În anul 1932, după cum reiese din Însemnările mele, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stânga Zaharia Stancu, cu care colabora la revista Azi, care era căsătorit și avea un fiu. Maria Banuș s-a căsătorit, la rândul ei, în 1936 cu inginerul Sorin Ebner - au avut doi fii, Petre, traducător, și Tudor, pictor, amândoi au trăit în Franța - și a ieşit din mediul urban bucureştean, mergând pe şantierele pe care le conducea soţul ei, la Braşov, Zărneşti, Mărgineanca, Petroşani etc.”, aminteau cercetătorii Arhivelor Naționale într-o succintă secvență închinată poetei.
Înclinație de stânga
În 1937 a publicat primul său volum de poezii: „Țara fetelor”, iar în anii următori versurile sale au reflectat noua sa înclinație ideologică de stânga. În însemnările din anii 1943-1944 a scris despre activitatea de ilegalistă comunistă: a strâns bani pentru deţinuţii politici, ascundea material de propagandă ş.a. În 1945 Maria a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist. În anul 1949 a publicat volumul de poezie „Bucuria”, apoi articole și reportaje, grupate în culegerea „Din cronica acestor ani” (1955), alte volume de poezii: „Despre pământ” (1954), „Ție-ți vorbesc, Americă!” (1955), „Se-arată lumea” (1956), „Torentul” (1957) și „Poezii” (1957), două piese de teatru: „Ziua cea mare” și „Îndrăgostiții”.
Dragoste „publicată” în Franța
Au urmat volumele: „Tocmai ieşeam din arenă” (1967), „Portretul din Fayum” (1970), „Oricine şi ceva” (1972), „Noiembrie inocentul” (1981), „Orologiu cu figuri” (1984), „Carusel” (1989), „Fiesta” (1990). Maria Banuș a mai scris proză scurtă, eseuri şi confesiuni, de asemenea a tradus mult (și bine) din lirica universală (Shakespeare, Goethe, Sándor Petőfi, Aleksandr Pușkin, Pablo Neruda, A. Strindberg, A. Bosquet ş.a.). În anii ’80, Maria Banuș a publicat și în Franța, poeziile sale abordând teme precum dragostea, pierderea și condiția umană. Volumele sale din această perioadă, precum „L’Horologe à Jaquemart” (1987), au primit aprecieri critice pozitive. În 1989 a fost recompensată cu Premiul Herder.
Autoare pentru toate anotimpurile
O privire avizată dinspre criticul și istoricul literar Paul Cernat: „Despre Maria Banuș s-au scris multe lucruri în contradictoriu - cam aceleași, de fapt. Rezumând: ce poetă extraordinară era la debutul cu Țara fetelor, cum a cedat ispitei realismului socialist, cum s-a revanșat târziu, prea târziu, ca poetă și (mai ales) ca o prodigioasă traducătoare din marea poezie a lumii etc.”. Și un sfat: „Dacă însă vreți s-o cunoașteți mai bine, citiți-i excelentul jurnal Însemnările mele, editat postum, acum câțiva ani, de Geo Șerban. E cartea de vizită a unei autoare pentru toate anotimpurile. Înainte de Țara fetelor, poeta - debutată la 14 ani în arghezienele Bilete de papagal - deschidea cu sonetul Optsprezece ani Antologia poeților tineri (1934) realizată de Zaharia Stancu, primul ei iubit. Pe vremea aia, puștoaica avea în manuscris inclusiv traduceri din Rilke și Rimbaud...”.
Iată poemul:
Străzile-s ude; a plouat cu boabe mari ca niște bani
De argint, și la soare de aur,
Mi-e gîndul spre lume repezit ca un taur,
Am împlinit azi optsprezece ani.
Ploaia blajină mă bate cu chinuri smintite.
Uite, bobul ei se prelinge încet și călduț,
Ca atuncea cînd mă strîngeau în căruț
Scutece ude de-un ceas și neprimenite.
Da, a plouat așa ca mîine, ca ieri, ca totdeauna,
Inima scurmă vremurile, inima-i una.
Tîmpla-mi zvîcnește mai tare ca tîmplele vremii.
Mă gîndesc să sorb din viață ca atîția golani.
Dar mă frige pînă și aburul iute al zemii.
Știți, am împlinit azi optsprezece ani.
Criticul literar George Călinescu avea să consemneze în legătură cu versurile adolescentine ale Mariei Banuș: „Vitalitatea fetei de optsprezece ani, trăind sufletul prin simțuri, este exprimată foarte personal de Maria Banuș (Țara fetelor, 1937) cu ingenuități carnale aproape teribile uneori, în poezii de simple creionări realmente ori voit momentane. Voluptatea percepției este (fără dificultăți gramaticale) în linia Pillat-Voronca”.
Entuziasmul creator a dispărut…
La 27 de ani, Maria Banuș nota în propriul jurnal: „A trecut un an de la ultimele însemnări. Mă regăsesc maturizată. Mai clară, mai puțin incoerentă, dar și cu mai puțină sevă. Evoluția se va realiza, oare, dialectic? Mă voi putea întoarce, îmbogățită, la vechile mele preocupări artistice? Deocamdată, n-am ieșit încă din perioada de ucenicie spirituală. Citesc. Încerc să mă disciplinez. Crizele, ceasurile de deznădejde, de abis, sunt mult mai rare. Entuziasmul creator a dispărut. O presimțire sau o speranță, conștiința adevăratei mele chemări, mă face să regret, ca și în trecut, lipsa unei activități ordonate, pe șantierul literar. Cu toată învălmășeala evenimentelor și cea interioară, n-ar fi trebuit să părăsesc însemnările, care mi-ar putea fi de un folos inapreciabil, cândva. Materialul brut nu trebuie disprețuit și nici măcar subestimat în arta realistă. Voi căuta să-mi împrospătez unele amintiri și să notez fapte recente. Apoi îmi voi ține iarăși însemnările la zi”. (Petroșani, 22 mai 1941)
26 de ani s-au împlinit în 14 iulie 2025 de la moartea poetei Maria Banuș.
„Dacă însă vreți s-o cunoașteți mai bine, citiți-i excelentul jurnal Însemnările mele, editat postum, acum câțiva ani, de Geo Șerban. E cartea de vizită a unei autoare pentru toate anotimpurile”, Paul Cernat, istoric literar
1989 este anul în care Maria Banuș a fost recompensată cu Premiul Herder.
„Înainte de Țara fetelor, poeta - debutată la 14 ani în arghezienele Bilete de papagal - deschidea cu sonetul Optsprezece ani Antologia poeților tineri (1934) realizată de Zaharia Stancu, primul ei iubit”, Paul Cernat, critic literar
„Știu că nu e nicio legătură între operă și om, că nu trebuie să judec decât opera și nu legenda bună sau rea care se creează în jurul autorului”, Maria Banuș
Citește pe Antena3.ro
