Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inaugurăm astăzi, la rubrica „Culisele marilor afaceri”, un serial captivant ce vizează averile colosale adunate de nume precum Quandt (BMW), Porsche/Piëch (Volkswagen și Porsche), Flick (oțel, cărbune, arme), Kaselowsky/Oetker (Dr. Oetker), Krupp, Von Finck (finanțe și bănci) etc.
Angajat în 2011 de Bloomberg News pentru a investiga modul în care marile dinastii de miliardari ai lumii reușiseră să prospere încă și mai mult pe fundalul crizei declanșate în 2008, David de Jong, cercetător olandez și autor al lucrării „Miliardarii naziști” (Editura Corint, 2022), a ajuns, inevitabil, și la magnaţii germani. Încă de la începutul investigaţiilor, a fost frapat de strania poveste a companiei „Harald Quandt Holding”, ai cărei deţinători erau nimeni alţii decât descendenţii Magdei Goebbels, „prima doamnă” neoficială a celui de-Al Treilea Reich și soţia ministrului propagandei, Joseph Goebbels. Dar să facem loc uluielii lui David de Jong: „Fiul Magdei, Harald, a fost singurul dintre cei șapte copii ai ei care a supravieţuit războiului. Unicul vlăstar al primului ei mariaj, cu industriașul Günther Quandt, a crescut în casa lui Goebbels, însă nu a fost membru al Partidului Nazist. Harald a mai avut, de fapt, un frate vitreg mai mare, pe Herbert Quandt, care, la ani buni după război, a salvat BMW-ul de la faliment. În 2012, tinerii moștenitori ai lui Herbert încă alcătuiau cea mai bogată familie din Germania, deţinând un control aproape majoritar asupra companiei BMW, în vreme ce moștenitorii fratelui vitreg administrau un holding mai mic, într-un orășel balnear din vecinătatea Frankfurtului.”
Ramuri putred de bogate, ramuri mai puțin avute
V-am captat atenția? Atunci să rostogolim mingea de foc și sânge a miliardarilor naziști! Începem cu o introducere în acest univers tenebros al afacerilor urmând ca data viitoare să luăm la bani mărunți prima familie îmbogățită prin mijloace necurate. „În 2007 - amintea cercetătorul olandez -, dinastia Quandt a angajat un profesor universitar de istorie pentru a-i cerceta trecutul nazist. Hotărârea a fost luată în urma unui documentar de televiziune care făcea lumină în privinţa legăturilor dinastiei cu Al Treilea Reich. La conducerea companiilor implicate în aceste activităţi erau Günther și Herbert Quandt. Ce m-a frapat a fost continua lipsă de transparenţă în rândurile membrilor ramurii mai bogate a dinastiei Quandt, cea care deţine compania BMW, chiar și după publicarea, în 2011, a studiului comandat de familie (al cărui scop declarat era deschiderea)”.
Ascunși la vedere
Ce evidenția concret această anchetă? „Studiul dezvăluia că patriarhii familiei Quandt au comis multe alte crime în anii nazismului. În plus, așa cum aveam eu însumi să descopăr, nu erau singurii. Alte dinastii antreprenoriale germane au prosperat și ele sub bagheta celui de-Al Treilea Reich, ajungând să controleze uriaşe averi la nivel mondial, tot timpul luptându-se ori eșuând flagrant să-și înfrunte trecutul întunecat. Familiile în cauză deţin și astăzi miliarde de euro și de dolari. Unii dintre descendenţii lor nu mai fac afaceri, ci doar își administrează averea moștenită. Mulţi însă deţin mărci binecunoscute, ale căror produse împânzesc globul: de la mașinile pe care le conducem la cafeaua și berea pe care le consumăm, de la casele în care stăm cu chirie la pământurile pe care locuim și la hotelurile unde ne facem vacanţele sau ne cazăm în deplasări”.
Acapararea firmelor deţinute de evrei și neevrei
Cum au ajuns capii acestor familii pe culmi de putere încă și mai înalte în anii hitlerismului? De ce li s-a îngăduit celor mai mulţi să trăiască nestingheriţi după căderea nazismului? Şi de ce, după atâtea decenii, mulţi dintre moștenitori nu recunosc public crimele înaintașilor, proiectând imagini ale unei istorii care lasă aceste chestiuni în umbră? Răspunsul se află în poveștile patriarhilor acestor dinastii. „Născuţi în perioada imperială a Germaniei sau în preajma acesteia, bărbaţii respectivi au intrat în rândurile elitei antreprenoriale în perioada de instabilitate care a urmat Primului Război Mondial. La instalarea regimului nazist, în 1933, erau deja industriași, finanţiști, producători de alimente ori de mașini în toată puterea cuvântului, deși unii abia-și începeau cariera de moștenitor al unui părinte autoritar. Magnaţii aceștia au colaborat cu regimul lui Hitler în anii premergători războiului și după aceea, îmbogăţindu-se pe sine și companiile lor prin exploatare, sclavie, inclusiv prin acapararea firmelor deţinute anterior de evrei și neevrei, în Germania și în teritoriile ocupate”, mai arăta David de Jong.
De-a valma în Partidul Nazist
Alte lămuriri: „Unii au fost naziști convinși, care au îmbrăţișat fără rezerve ideologia hitleristă. Majoritatea erau însă simpli oportuniști, dornici să-și extindă cu orice preţ imperiile economice. Cu toţii au intrat în Partidul Nazist, în SS, ori în ambele. Aceasta este istoria întunecată a dinastiei Quandt de la BMW, a familiei Flick, fosta deţinătoare a companiei Daimler-Benz; a finanţiștilor von Finck, cofondatori ai Allianz și München Re; a clanului Porsche-Piëch, care controlează Volkswagen și Porsche; și a familiei Oetker, stăpânii imperiilor mondiale ale ingredientelor de copt, alimentelor preparate, berii și hotelurilor de lux. Miliardarii naziști sunt patriarhii acestor familii și clanuri”.
Marea Britanie și SUA au mers pe burtă
Cum de au scăpat acești monștri de dreapta judecată, mai ales după înfrângerea Germaniei naziste/terminarea războiului? Are cuvântul istoricul Florian Banu: „Aliaţilor învingători le-a revenit misiunea de a hotărî soarta acestor profitori. Însă de dragul celerităţii politice şi de teama comunismului, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie i-au predat discret pe cei mai mulți dintre acești magnați în mâinile Germaniei, care la rândul ei le-a îngăduit celor mai mulţi vinovaţi să scape doar cu o mustrare”. Uluitor! „În deceniile ulterioare, jumătatea occidentală a Germaniei divizate şi-a creat una din cele mai prospere economii mondiale, iar sus pomeniţii oameni de afaceri nazişti au acumulat miliarde de dolari, înscriindu-se printre cei mai bogaţi magnaţi ai lumii. Iar în tot acest timp, au păstrat tăcerea ori au minţit de-a dreptul în privinţa legăturilor lor cu genocidul. Astăzi, foarte puţini dintre moștenitorii lor au înfruntat realmente trecutul. Alţii încă mai refuză, cu efecte negative neglijabile”.
Crime de război, crime împotriva umanității
Mai multe amănunte (dinspre istoricul Florian Banu): „În anii 1947 și 1948, opinia publică a privit cu satisfacţie cum un tribunal internaţional, în care SUA (administrația Truman) juca un rol important, a urmărit penal zeci de directori ai trei dintre cele mai mari companii din Germania din timpul războiului, pentru crime de război și crime împotriva umanității. În banca acuzaţilor se aflau directori ai companiilor Krupp și Flick (oțel și cărbune), care fabricaseră arsenalul nazist și folosiseră muncă forțată, și membrii consiliului de administrație ai I.G. Farben, gigantul chimic și farmaceutic care a dezvoltat o fabrică de cauciuc sintetic la Auschwitz. În timpul proceselor de la Nürnberg, procurorii americani au stabilit o legătură incontestabilă între industria germană și toate aspectele economiei naziste și, mai precis, între afacerile germane și crimele național-socialismului”.
Comunismul i-a scăpat de pedepse
Efectele? „Procesele au avut ca rezultat condamnarea și trimiterea la închisoare a unui număr de proprietari și de directori de companii. Cel mai important dintre aceștia, industriașul Alfred Krupp von Bohlen und Halbach, unicul proprietar al Krupp, a fost găsit vinovat de angajarea forței de muncă înrobită și de arianizarea afacerilor evreiești în Franța și în Țările de Jos. Krupp a fost deposedat de toate proprietățile și condamnat la 12 ani de închisoare. Însă după aceste procese intens mediatizate, interesul guvernului american pentru comportamentul industriei germane în perioada de dinainte de război și în timpul războiului a scăzut brusc”. Motivul? „Pe măsură ce teama de posibila expansiune a comunismului creștea, liderii americani și vest-europeni (politici, dar și de altă natură) au devenit neliniștiți de absenţa din linia de apărare a Occidentului a oamenilor de afaceri germani, figuri influente care au fost percepute ca parte integrantă a creării unei economii capitaliste viguroase în Germania de Vest”.
La vremuri noi, tot ei!
Astfel că în ianuarie 1951, în timpul Războiului din Coreea, acei oameni de afaceri aflați încă în închisoare au fost eliberați printr-o declarație de clemență a Înaltului Comisar al SUA pentru Germania, John J. McCloy, și aproape toate bunurile confiscate le-au fost returnate. „De această clemenţă - a completat Florian Banu - s-au bucurat și generalii Wehrmachtului, convertiţi rapid în înalţi experţi ai NATO, maeștrii spionajului nazist, deveniți șefi ai contraspionajului Republicii Federale a Germaniei (generalul-maior Gerhard Gehlen fiind exemplul cel mai notoriu, dar departe de a fi unicul!), procurorii și judecătorii celui de-Al Treilea Reich, transformaţi discret în onorabili magistraţi aflaţi în slujba statului de drept și a democraţiei”. Dreptate nemțească!
Ce veți afla despre bogătașii celui de-Al Treilea Reich (și ai zilelor noastre)
Veţi descoperi cum Ferdinand Porsche a refuzat un post bine plătit oferit de Stalin, dar și cum l-a convins pe Hitler să pună în producție celebra Volkswagen „Broscuţă”. Veţi urmări cum compania a prosperat sub fiul său, Ferry Porsche, care s-a oferit voluntar pentru temuta organizaţie SS, a devenit ofițer și a mințit despre asta pentru tot restul zilelor sale. Nu în ultimul rând, despre cum Ferry Porsche a proiectat prima mașină sport Porsche și s-a înconjurat de foști membri ai SS în anii ’50 și ’60.
Veţi afla și despre ascensiunea magnatului oțelului, cărbunelui și armelor Friedrich Flick, dar și despre cum acesta a fost condamnat la Nürnberg pentru folosirea muncii forțate și a sclavilor, finanțarea SS-ului și jefuirea unei fabrici de oțel. Veţi citi apoi despre cum a fost eliberat în 1950 și, în cele din urmă, cum a devenit acționar majoritar al „Daimler-Benz”, pe atunci cel mai mare producător de mașini din Germania, și cum „Deutsche Bank” a cumpărat în anul 1985 conglomeratul „Flick”, transformându-i pe descendenții lui Friedrich în miliardari.
Cea mai strângătoare familie din Germania de azi
Poate vă va captiva istoria lui Günther Quandt și a fiului său, Herbert Quandt, membri ai partidului nazist și ai familiei care domină în zilele noastre gigantul BMW Group. Herbert Quandt a avut responsabilitatea fabricilor de baterii din Berlin, unde au trudit mii de muncitori înrobiți, inclusiv sute de femei din lagărele de concentrare. A achiziționat companii furate de la evrei din Franța și a folosit prizonieri de război și munca forţată chiar pe proprietatea sa privată. A construit până și un lagăr de concentrare în Polonia ocupată de naziști. Soţia lui Günther, Magda Friedländer, a devenit, după divorţ, soţia ministrului propagandei naziste, Joseph Goebbels.
Veţi mai afla și cum Herbert Quandt, care a moștenit bogății uriașe de la tatăl său, a salvat BMW de la faliment, devenind cel mai mare acționar al companiei. Doi dintre copiii săi, Stefan Quandt și Susanne Klatten, constituie acum cea mai bogată familie din Germania, cu controlul aproape majoritar al „BMW Group”, participații mari în industria chimică și tehnologică și o avere netă de aproximativ 38 de miliarde de dolari.
„Prinţul budincilor”, ultimul (ne)muritor nazist
Nu mai puţin captivantă este istoria lui Friedrich Flick, cel mai puternic industriaș al Germaniei în anul 1929, omul care în 20 februarie 1933 îi oferea lui Hitler 120.000 de mărci pentru campania electorală, și care a primit, alături de Ferdinand Porsche, titlul de Wehrwirtschaftsführer („lider al economiei militare”).
La fel de grăitor este cazul lui Richard Kaselowsky, directorul general al companiei „Dr. Oetker”, o firmă de produse alimentare al cărei fondator omonim vânduse în premieră în Germania prăjituri ambalate, amestecuri pentru budincă și ingrediente, precum praful de copt. Acesta era un nazist fervent (înmâna exemplare din Mein Kampf fiecărui nou angajat, dormea cu portretul führerului la cap, în locuinţa de la birou) și a fost remarcat rapid, ajungând în cercul de apropiaţi ai lui Himmler. La 1 mai 1937, compania „Dr. Oetker” s-a numărat printre cele 30 de afaceri germane care au primit titlul onorific de „companie naţional-socialistă model”. În cadrul ceremoniei, Hitler însuși i-a dat lui Kaselowsky un drapel auriu. „Arianizarea” editurilor, fabricilor, lanţurilor de distribuţie a sporit rapid averea și influenţa lui Richard Kaselowsky și, ulterior a fiului său vitreg, Rudolf August Oetker, „prinţul budincilor” și viitor ofiţer în Waffen SS.
Aşa cum remarca cercetătorul David de Jong, „denazificarea lui Rudolf-August Oetker nici nu a mai ajuns la tribunal. El a fost «denazificat» de o subcomisie internă a propriei companii!”. În august 1947, după o absență de doi ani, Rudolf-August Oetker a fost repus în funcţia de director general al firmei. Aşadar, un profitor al regimului nazist, care folosise pe scară largă munca forţată, nici măcar nu a văzut interiorul unei săli de judecată și a continuat să angajeze și să sprijine foști naziști importanți. Rudolf-August Oetker a decedat la Hamburg, în ianuarie 2007, în vârstă de 90 de ani, fiind ultimul dintre miliardarii naziști. Fostul ofiţer Waffen-SS, parţial instruit la Dachau, a lăsat urmașilor un imperiu financiar cu participaţii în domeniile transporturi, băuturi și produse alimentare, bănci private și hoteluri de lux cu un profit anual de 15 miliarde de dolari!
Mai multe dinastii antreprenoriale germane au prosperat sub bagheta celui de-Al Treilea Reich, ajungând să controleze uriașe averi la nivel mondial: BMW, Porsche, Daimler-Benz, Allianz, Oetker…
„Unii au fost naziști convinși, care au îmbrăţișat fără rezerve ideologia hitleristă. Majoritatea erau însă simpli oportuniști, dornici să-și extindă cu orice preţ imperiile economice”, Florian Banu, istoric
„Magnaţii aceștia au colaborat cu regimul lui Hitler în anii premergători războiului și după aceea, îmbogăţindu-se pe sine și companiile lor prin exploatare, sclavie, inclusiv prin acapararea firmelor deţinute anterior de evrei și neevrei, în Germania și în teritoriile ocupate”, David de Jong, cercetător
„Era limpede că miliardarii nu aveau nicio remușcare să finanţeze uciderea democraţiei lor”, David de Jong
„Clemența a fost acordată cu nepermis de multă generozitate multor vinovaţi atunci când prioritățile administrației Truman s-au mutat pentru a se asigura că economia Germaniei de Vest este suficient de puternică pentru a se alătura luptei împotriva comunismului”, Florian Banu, istoric
38 de miliarde de dolari este valoarea netă a averii clanului Quandt, proprietarii BMW.
„În deceniile ulterioare, jumătatea occidentală a Germaniei divizate şi-a creat una din cele mai prospere economii mondiale, iar oamenii de afaceri nazişti au acumulat miliarde de dolari, înscriindu-se printre cei mai bogaţi magnaţi ai lumii”, Florian Banu, istoric
Citește pe Antena3.ro
