Muzeul de artă Constanța lansează albumul „Dinu și Sevasta Vintilă Topalu”

Situat într-o zonă rurală, Muzeul din Topalu nu poate fi comparat ca mărime sau grandoare cu marile muzee ale lumii, nici măcar prin predictibilitate, dar are, cu siguranță, importanța acestora, datorită esenței culturale naționale pe care o înmagazinează în fiecare lucrare de artă în parte. Este un muzeu care ne reprezintă ca popor, fiind o frântură din istoria și cultura țării noastre, ceea ce sporește și mai mult uimirea celor care îi trec pragul și descoperă o colecție de un mare rafinament, o adevărată comoară vizuală.

Muzeul de Artă "Dinu şi Sevasta Vintilă"

La data de 27 august 1960, doctorul Gheorghe D. Vintilă donează comunei natale, Topalu, 228 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură din perioadele modernă şi contemporană. Inaugurată o zi mai târziu, colecţia, numită încă de atunci ca fiind „de muzeu”, a fost expusă în casa familiei Vintilă și a rămas până în ziua de astăzi în interiorul casei părintești a donatorului.

Prestigiul pe care muzeul l-a căpătat încă de la deschidere l-a determinat pe doctorul Vintilă să facă, în anul 1969, o nouă donație către Muzeul de Artă Constanţa, ce consta în 47 de lucrări de referință ale unor artiști români, ceea ce a condus la asemănarea stilistică dintre cele două muzee. Similitudinea s-a remarcat în expunerile ce urmăreau fie traseul luminoaselor meleaguri dobrogene sau ale fascinantului Balcic, fie pe cel al unor artiști reprezentativi ai perioadelor moderne și contemporane.

Aflat mereu în proximitatea muzeelor dobrogene, prof. univ. dr. Ioan Opriș avea să scrie: „Ca patrimoniu specific de artă, Muzeul din Topalu este un unicat în România. Nici o comună sau un orășel din țară nu i se poate alătura, inventarele sale conținând 228 de capodopere: lucrări de pictură (cele mai multe), sculptură, grafică, bineînțeles și documente, fotografii, câteva obiecte ce au aparținut donatorului. Doctorul Gheorghe Vintilă a funcționat în capitală, dobândind o mare reputație profesională, dar și mijloacele materiale cu care și-a onorat pasiunea pentru artă constituind o colecție de invidiat. Colecția a fost dorită de marile muzee, dar medicul a ținut să o doneze celor din satul natal, unde părinții săi au fost învățători, unde el a învățat carte și a copilărit. A dăruit-o așadar – ce gest altruist! – nu a vândut-o, convins fiind că răsplătește deopotrivă stăruința părinților, că onorează satul natal și pe semeni. Nu doar conștiința l-a îndemnat la acest gest, ci poate și credința că-i ajută pe ai săi, făcând celebru satul, ca loc de unde el și mulți alții, plecând în lume, și-au împlinit destinul.

Lelia Rus Pirvan