Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu întâmplător, Alina Manole a ales pentru a treia oară un spaţiu de teatru pentru lansarea de album. Pe 2 şi 3 iunie, la Teatrul Excelsior, veţi avea parte (în doză dublă) de “Fericirea de Luni”. Cu o sigură condiţie: să vă cumpăraţi bilet, fie prin intermediul reţelei Eventim.ro, fie on-line, fie de la Germanos, Domo, Cărtureşti, Orange Shop sau Vodafone Store.
De fiecare dată, teatrul i-a permis Alinei Manole să ofere, dincolo de muzica specială pe care o scrie şi dincolo de momentele de spectacol, un anumit confort spectatorilor, să poată să se bucure de muzică şi de eleganţa actului artistic.
“Fericirea nu înseamnă concediu în Rai” - iată una dintre primele afirmaţii ce vor fi auzite pe albumul cel nou al “fetei cu Luna Pătrată”. Da, planeta muzicala inventată de Alina Manole se locuieşte frumos şi inteligent. Aşa sunt şi cei care vin la concertele ei total... “pământene”.
■ Jurnalul Naţional: Am aflat că, pentru tine, “fericirea nu înseamnă concediu în Rai”. Ce este fericirea atunci, pentru o păcătoasă?
■ Alina Manole: Fericirea stă în detalii: ceaşca din care bem acum ceaiul şi în care cade o rază de soare, un zâmbet din partea unui străin, un nor cu formă ciudată la care te opreşti să te uiţi întâmplător. Şi, evident, fericirea nu stă neapărat în pereche, pentru că perechea ta poate să-şi găsească fericirea în altă parte (n.n. râde). Reţeta e simplă: să ai ochii şi inima deschisă pentru a te încărca cu lucruri mici şi frumoase, care să te ajute să le duci pe cele mari şi dificile.
■ Cum ai ajuns la “Fericirea de Luni”, după o “Lună Pătrată” şi o “Dragoste-n 3”?
■ Aşa cum se întâmplă în toate poveştile mele muzicale: întâmplător. Aveam soare prin perdea, aveam cafeaua la pat, avea altcineva grijile mele preţ de câteva ore. Şi le las greu altcuiva... Ca în orice poveste, finalul a însemnat apoi o călătorie, de fapt, o plimbare de capul meu pe străzi, la capătul căreia m-a aşteptat un cântec.
Piesa a dobândit repede contur alături de muzicienii cu care cânt, a fost prezentată celor care vin la concerte, a avut ecou. Fericirea de Luni a devenit titlu de album în mod firesc: nu exista o umbrelă mai potrivită pentru cântecele care au trecut testele pentru a apărea pe noul material discografic. O parte dintre ele sunt cunoscute deja (“De 30 de ani”, “Fix în seara asta”), altele sunt nou-nouţe şi au o lumină de lună pătrată aparte.
■ Vei fi, în curând, posesoarea celui de-al patrulea album. Poţi răspunde la întrebarea unde începe Alina Manole şi unde se termină... din punct de vedere muzical, bineînţeles?
■ A început, muzical şi serios, în 2009 cu primul album. Sper să nu se termine prea curând, sper ca artistul să fie inspirat în continuare, sper să fie contrazis şi să vadă în jur din ce în ce mai multe iubiri exclusive, sper să se reinventeze frumos atunci când va mai creşte, sper să poată să se joace muzical din ce în ce mai mult, sper să supravieţuiască în lumea de asfalt.
■ Ce ne poţi dezvălui despre “facerea” noului album? S-a lăsat cu dureri, a fost o naştere uşoară? Doar te afli la cel de-al patrulea “copil”....
■ Mă întrebi de păcate şi apoi faci analogia asta? (râde)... În ianuarie, l-am sunat pe Raul (Kusak, n.r.), ne-am văzut la o cafea şi i-am spus că nu se mai poate aşa. Vorbeam de albumul din 2013 şi nu reuşeam să-mi fac curaj să încep. De la acea discuţie s-au aliniat şi planetele şi întâlnirile din viaţa mea şi a început nebunia. Am vorbit cu Victor Panfilov, în studioul căruia am înregistrat apoi materialul audio şi i-am spus şi lui că nu se mai amână nimic. I-am sunat pe Claudiu (Purcărin, n.r.) şi pe Dan (Nicolau, n.r.) şi am început repetiţiile. Am vrut sunetul unui contrabas să se adauge frumos conceptului muzical şi l-am cunoscut pe Adi Flautistu. Înregistrările albumului au fost o poezie frumoasă, într-o atmosferă superbă. Am cântat toţi, în timp real, reluând piesele pentru starea de spirit, nu pentru corecturi. Victor Panfilov a fost lângă noi nu doar cu butoanele de studio, ci cu entuziasmul unui adevărat partener de proiect.
Restul procesului de lansare îmi aparţine. Am norocul să întâlnesc oameni care mă ajută pentru că ştiu ce înseamnă o pasiune. Unul dintre ei este fotograful Vlad Eftenie, cu ajutorul căruia am realizat imaginea albumului. Am primit pe parcurs, tot de la prieteni, idei, sponsorizări, muncă (pentru website de exemplu), sugestii de campanii, telefoane de încurajare, umăr de oftat când se adunau prea multe. Fără ei ar fi fost mult mai trist.
■ Câţi locuitori are planeta muzicală inventată de tine? Trebuie să ai date, doar eşti “preşedintele” planetei...
■ Cifra exactă este 43.896.344 de locuitori. Nu toţi au aflat încă (râde)... O parte se vor afla sigur lângă mine pe 2 iunie sau pe 3 iunie, la Teatrul Excelsior, la spectacolul de lansare.
Citește pe Antena3.ro
