Anul 2009. Sâmbătă, 28 martie. Teatrul “Ion Creangă”. Ora 19:14. Lansarea pe orbită a singurei “Luni Pătrate”. Anul 2014. Luni, 3 iunie. Teatrul Excelsior. Ora 19:38. Lansarea “Fericirii de Luni”. Femeia, artista, păcătoasa Alina Manole este autoarea celor două albume... altfel.
Cu ocazia primei lansări, am scris, pe proprie răspundere, că “totul a fost perfect, atât de perfect, încât nu se poate uita niciodată!”. Şi astăzi susţin, tot pe proprie răspundere, că lansarea de marţi a unei Fericiri de Luni a fost mai mult... ca perfectă! De la apariţia scenică până la lumini, muzică şi atmosferă, totul a fost de o frumuseţe rară, ca aceea a unui unicorn.
Furtuna dinăuntrul ei – năvalnică, puternică, înfricoşătoare, teribilă –, obsesia iubirilor Altfel, iubirile interzise sau refuzate de cutumele sociale, le-am primit pe toate şi am simţit cum sufletul meu începe să zâmbească! “Fericirea nu înseamnă concediu în Rai/ e în lucruri mici/ uite-o, e-n cana cu ceai/ şi, din când în când,/ are aromă de ţigări subţiri/ şi n-are legătură, nu, cu fostele iubiri/ Fericirea nu-i aici, nu-i cu mine.../ şi o ştii.../ Fericirea nu înseamnă doar casă şi copii/ ci dimineţi de Luni/ cu soare şi cafea/ şi tu ameninţând/ «Să nu cumva să faci ceva!»// Îţi las ţie fiecare Luni dimineaţă/ când, deşi n-ai crede, timpul ne răsfaţă/ şi s-ar da înapoi dar se-mpiedică de noi.../ să-i facem loc! Ce dacă stăm la bloc?!// Fericirea e în doi... întâmplător/ o prefer alb-negru... ştiu, mă vrei color/... de aceea spun că n-are legătură cu adresa ta/ Uite-o! E pe balcon şi va pleca...”
Nu mai am nici o îndoială! După concertul de lansare, cred că jumătatea perfectă a Alinei Manole este muzica! Mă bucur că s-au găsit în această viaţă, doar împreună sunt perfecte! Şi uite aşa avem noi, publicul, parte de fericirea de Luni, în fiecare luni, atunci când o ascultăm.
Alina Manole nu se teme să cânte despre relaţiile ratate, despre rănile dinăuntru, despre pitici, despre fiecare prietenie fără finalitate, despre iubirea ei care este un unicorn turcoaz, despre fiecare meteor îndrăgostit, despre fiecare încercare de căsătorie, despre fiecare relaţie imposibilă, despre Femei şi despre mai mult din Bărbaţi, căci simte începutul de dragoste, simte finalul, simte echilibrul, simte trădarea, simte limitele şi întotdeauna trece dincolo de ele. Este fericită! Muzica ei are ecou în noi, în cei care o ascultăm într-o zi de Luni, în fiecare luni.
P.S. Raul Kuşak, Claudiu Purcărin, Adrian Flautistu şi Dan Nicolau sunt colegii de scenă, care au dat glas frumos vocilor din mintea ei, după cum singură a recunoscut artista.