Turneul Summer Tyranny a ajuns marţi, 26 mai, în Diesel Club din Budapesta. Arch Enemy - cu trupa daneză Mercenary în deschidere - a concertat pentru prima dată în capitala Ungariei, după ce, cu două zile înainte, cântase, tot în premieră, la Zagreb. România mai are de aşteptat...
Dacă o trupă se poate lăuda că are fani în toate colţurile lumii, aceasta este cu siguranţă Arch Enemy. Suedezii au fost adoptaţi de japonezi, dar au cucerit şi mari teritorii din America de Sud. Şi, evident, Europa. De data aceasta, bucuria a fost de partea ungurilor, care i-au putut vedea chiar la ei acasă. Dar de oprirea în Budapesta au profitat şi rockeri din ţările din jur."Am făcut 60 de kilometri din Slovacia până aici", ne-a mărturisit un împătimit al genului, venit încă de la 9 dimineaţa în faţa clubului. A ajuns înaintea caravanei metalice, sosită în jurul prânzului. Iar aşteptarea i-a fost răsplătită: Angela Gossow s-a oprit pentru a acorda autografe şi a face fotografii cu admiratorii. "Sper că asta îţi va face viaţa mai frumoasă", i-a spus solista unui fan după ce au făcut o poză împreună şi după ce i-a semnat o mapă întreagă de postere şi coperţi de CD-uri.
Timpul însă a trecut repede pentru oamenii în negru, care au schimbat impresii, în timp ce artiştii au făcut vocalize şi probe de sunet. Când s-au deschis porţile, mulţimea s-a grăbit spre cele trei "puncte fierbinţi" ale sălii: un loc "strategic" în faţa scenei, cele două baruri cu bere de la gheaţă, respectiv standul de merchandising.
Dacă Mercenary a înşirat pe tarabă aproape toată discografia, Arch Enemy a oferit la vânzare doar DVD-ul "Tyrants of The Rising Sun", dar şi vreo şase modele de tricouri.
REVOLUTION BEGINS. Show-ul a început "nemţeşte", la ora stabilită, pe acordurile "Nessun dorma" din "Turandot". Iar finalul grandios al ariei, "Vincero", a fost pe deplin justificat: Mercenary a cucerit inimile publicului, deşi n-a cântat decât şapte melodii, majoritatea de pe ultimul album, "Architect of Lies", scos anul trecut: "Black and Hollow", "Bloodsong", "The Endless Fall", "Black and Endless Never", "Execution Style".
Celor cinci li s-au adăugat piesele de rezistenţă "Soul Decision" (de pe "The Hours That Remain") şi "Firesoul" (de pe "11 Dreams"). Deşi aflaţi a patra oară în Ungaria, danezii s-au simţit la fel de bine şi de data aceasta. În schimb, colegii lor de la Century Media au concertat în Budapesta în premieră. Şi acest lucru s-a văzut: fanii au scandat "Arch Enemy!" pe tot parcursul "predării de ştafetă" de pe scenă.
Pentru un loc cât mai în faţă au dat lupte grele băieţi şi fete deopotrivă, mai ceva ca la urcarea într-un autobuz la o oră de vârf. Iar hiturile au început să curgă: "Ravenous", "Taking Back My Soul", "Dead Eyes See No Future", "My Apocalypse".
"DIVA SATANICA". Angela, care a lăsat în culise fusta scurtă în favoarea unor blugi sfâşiaţi, a fost impresionată de reacţia publicului: "Deşi sunteţi o mână de oameni comparativ cu publicul de la marile festivaluri, sunteţi mult mai zgomotoşi! Iar piesa care urmează va spori, cred, şi mai mult această frumoasă nebunie", a spus vocalista introducând melodia "Revolution Begins".
După "Burning Angel" a urmat momentul lui Daniel Erlandsson, care şi-a făcut numărul la tobe. "The Last Enemy" şi "I Will Live Again" au ridicat din nou pulsul sălii, înaintea altor două solo-uri, dar de chitară, care i-au avut ca protagonişti pe fraţii Amott. Mezinul Christopher a deschis pentru "big brother" Michael, care a interpretat inclusiv "Intermezzo Liberte".
După "Dear Bury Their Dead", "Diva Satanica" şi "We Will Rise", trupa s-a retras în culise, însă de la un asemenea show nu putea lipsi bisul. "We want more!", s-a scandat în continuu, iar Arch Enemy a răsplătit publicul cu "Snowbound", "Nemesis" şi "Fields of Desolation". Angela Gossow, cea mai cunoscută voce feminină a metalului, a fost la înălţime, deşi, vorba ei, nu măsoară decât 1,60 m.
Solista care a revoluţionat death metalul melodic şi a dărâmat mitul conform căruia growl-ul este apanajul băieţilor i-a dat pe spate pe toţi cei care s-au înghesuit în faţa scenei. La 18 ani de la debut şi la nouă ani de la intrarea în Arch Enemy, nemţoaica se dovedeşte a fi într-o continuă creştere de formă, fiind un adevărat model pentru noua generaţie de soliste.