Bessie Smith: Am fost săracă şi am fost bogată, şi e mai bine bogată

Planturoasă ca Iunona şi certăreaţă, cu o voce splendidă, Bessie Smith era o femeie lipsită de pudibonderii, care ştia să îţi ajungă în suflet când cânta. În anii explozivi ai erei jazzului, a câştigat glorie şi avere cum nici o altă femeie de culoare nu o făcuse până atunci în America. În cei zece ani de carieră discografică a înregistrat 160 de cântece şi a mers în turnee unde a dat spectacole teatrale la care a avut o afluenţă de public, atât albi cât şi negri, care i-a atribuit titlul necontestat şi de durată de “împărăteasă a bluesului”.

Ridicată dintr-o sărăcie abjectă la faimă naţională şi devenită o figură de legendă cult după tragica ei moarte prematură, Smith este prima cântăreaţă afro-americană imortalizată de înregistrările ei, iar în multe dintre acestea au cântat cei mai celebri muzicieni din acea perioadă. Influenţa pe care a avut-o asupra cântăreţilor şi cântăreţelor care s-au afirmat după ea nu are termen de comparaţie. În culmea succesului, a luat în derâdere stereotipii, şi-a bătut joc de convenţii şi a militat contra rasismului. Comportamentul ei a scandalizat şi, în acelaşi timp, a fascinat societatea de albi tot atât cât i-a stânjenit şi i-a emoţionat pe fanii ei de culoare.

Biografia lui Chris Albertson, Bessie, publicată în 1972, însă revăzută şi adăugită în ediţia din 2005, este opera definitivă despre viaţa cântăreţei. Inestimabila mărturie a lui Ruby Walker, nepoată prin alianţă a lui Bessie, care timp de cincisprezece ani a însoţit-o pe împărăteasă în turneele ei şi a văzut-o cum se manifesta în timp ce muncea şi se distra, i-a furnizat lui Albertson materialul cu care a putut demonstra cât de needucată şi de tenace până la inconştienţă era şi cum, dincolo de imaginea ei publică, în particular nu era niciodată îngâmfată, ci generoasă până la exces.

Povestea personală a lui Bessie a fost complicată de o căsnicie furtunoasă, de neînfrânata ei bisexualitate şi de legătura plină de multă uimire pe care a avut-o cu Richard Morgan. Morgan, un gentilom care făcea trafic cu alcool, se afla la volanul maşinii cântăreţei în noaptea de 26 septembrie 1937 când au avut un accident care pe Bessie a costat-o viaţa. (...)

Bessie s-a născut între 1892 şi 1894 la Chattanooga, în statul Tennessee, SUA. (...)
Copil fiind, Bessie îşi petrecea orele libere de după şcoală cântând, dansând şi făcând acrobaţii pe stradă pentru a-şi câştiga pâinea împreună cu fratele ei Andrew care o acompania la chitară. “Bill Bailey, Won’t You Please Come Home?” făcea parte din repertoriul lor şi dă o idee despre genul de melodii populare spre care ţintea, în afara bluesului formal în 12 măsuri pe trei acorduri, când în 1923 a semnat un contract cu Columbia Records.

Cu toate acestea, Bessie a trebuit să aştepte multă vreme până să poată face înregistrări. (...)
 (...) Bessie arcuia notele cu precizie şi articula textul fiecărei piese pentru a reliefa cât mai bine efectul dorit, fie el suspans, vorbă în doi peri ori forţă pură. Fără să se grăbească vreodată, lăsa ultimele note ale fiecărui vers să răsune, lenevind într-un ritm maiestuos ce dezvăluia murmurul, freamătul şi înfloriturile glasului ei. (...)
Capacitatea de a exprima disperare fără să se lase pradă ei era resursa pâinii ei de toate zilele. Bessie îşi îndeplinea rolul profesional mai bine decât oricine, indiferent de starea ei de spirit. Comportamentul ei implica o personalitate dublă.
Howard Mandel