Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Gala Premiilor de Jazz pentru 2008, desfăşurată luni seară la ARCUB, cu "Dor de acasă", Jancsy Korossy şi Ramona Horvath au fost desemnaţi câştigătorii secţiunii Discul Anului.
Cu acest prilej, maestrul Korossy a acceptat să acorde Jurnalului Naţional un interviu în exclusivitate.
Cel mai titrat muzician român de jazz din toate timpurile, Jancsy Korossy este creatorul pianisticii de jazz în România, este cel care a introdus pentru prima oară elemente stilizate ale folclorului românesc în jazz, a înregistrat primul long play de jazz din România, a prelucrat în jazz, pentru prima oară, muzica marelui George Enescu. Artist recunoscut la nivel internaţional, numele lui Jancsy Korossy apare pe discuri editate în România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Japonia, SUA.
Iată ce a spus producătorul american Willis Conover, binecunoscutul realizator al emisiunii "Voice of America Music USA", despre Jancsy Korossy: "Este cel mai autentic pianist de jazz văzut în Europa. Asemănător stilistic cu Art Tatum, Errol Garner şi Bill Evans, Korossy nu încearcă să-şi etaleze iscusinţa într-ale pianului contemporan, stă pur şi simplu jos şi cântă până iese untul din el". Iată doar câteva repere din multitudinea de idei împărtăşite cu o deosebită amabilitate de maestrul Jancsy Korossy.
Jurnalul Naţional: Cum aţi înregistrat "Dor de acasă"?
Jancsy Korossy: În România am scos un disc la două piane, pentru că eu lucrez, după cum ştiţi, cu partenera mea, Ramona Horvath, pe care am cunoscut-o cu şase ani în urmă în Germania. Ea venise acolo să-şi completeze studiile în muzica de jazz şi după doar şase săptămâni mi-am dat seama de talentul ei şi de interesul pentru jazz, ceea ce m-a determinat să o rog să devină partenera mea şi să cântăm la două piane. De mulţi ani mi-am dorit să scriu muzică pentru două piane şi să cânt cu cineva. La două piane poţi să orchestrezi la fel ca şi cum ai orchestra pentru un ansamblu de muzică de cameră, diferenţa e că nu trebuie să angajezi 16, 18 sau 20 de muzicieni, ai nevoie doar de unul singur, în afară de tine. Dar aceste aranjamente pot fi făcute atunci când cei doi pianişti sunt capabili să cânte bine. De aceea am rugat-o pe Ramona să lucreze cu mine, să devină şi partenera mea.
De ce jazz şi folclor românesc?
Între timp am scris multe aranjamente, unele au apărut pe acest disc, este muzică de jazz inspirată din folclorul românesc şi stilizată. Folclorul românesc, în sine, este o muzică foarte ritmată şi de aceea poate fi transpus în muzica de jazz, care e şi ea plină de ritm. Aici este o parte a realizărilor mele, începute în anii '50, când am început să cercetez folclorul românesc care mi-a plăcut extraordinar de mult. Combinând muzica de jazz cu folclorul am avut o serie de realizări pozitive şi de aceea am dorit să continuu.
Discul l-am realizat împreună cu Ramona Horvath, pentru că nu cred că l-aş fi putut face cu altcineva; să găsesc o pianistă de muzică serioasă, muzică clasică, să cânte atât de bine muzica de jazz, aşa cum poate ea. Ea rămâne partenera mea şi intenţionez să lucrez pentru două piane nu numai jazz şi folclor românesc, ci şi jazz american şi muzică clasică în jazz, în diferite proiecte, toate la două piane.
Sunteţi primul muzician care a "topit" folclorul în muzica de jazz şi practic aţi cântat etno-jazz, înainte ca noţiunea să existe.
Aşa se spune, un singur lucru pot să vă garantez, acela că n-am auzit pe nimeni dintre muzicienii din acea vreme, sau cei de dinainte să fie interesat să experimenteze aşa ceva.
Aţi înregistrat primul disc de jazz apărut vreodată în România.
Da, Cornel Chiriac, săracul, a decissă facă primul album de jazz din ţarăşi el a considerat să mă roage pe mine să fac acest disc.
De-a lungul anilor, câte albume aţi înregistrat, aproximativ?
Aproximativ nu suficiente! În SUA, ca şi oriunde, cântând foarte mulţi ani singur la pian, nu am fost "interesant" pentru casele de discuri. De altfel, în Atlanta, care e un oraş liniştit, dar nu un "centru" de muzică, nu erau promotori sau producători. Organizatori de concerte, da, am cunoscut destui şi am cântat destul, dar ca să ajung să înregistrez un album trebuia să am producători de discuri. Aceştia erau însă în New York City şi la Los Angeles -, dar mai puţini în LA, cei mai mulţi erau în NYC.
De ce Atlanta?
În SUA am ajuns la New York, dar nu mi-a plăcut acolo, era o junglă, aşa că am ales să locuiesc în Atlanta, unde m-am liniştit. Acolo nu sunt inundaţii, tornade sau cutremure, nici iarnă nu e, câteva zile pe an sunt temperaturi ceva mai scăzute, aşa că Atlanta a fost convenabilă pentru mine şi pentru copiii mei, mai târziu.
Acolo unde aţi cântat?
În Atlanta am cântat la început în diferite locaţii, dar din 1975 am fost angajat la Clubul de Jazz, unde am devenit rezident. Acolo veneau să cânte mari muzicieni din New York sau Los Angeles şi aşa am avut şansa să cunosc personal şi să cânt cu câţiva muzicieni celebri pe care nu-i ştiam decât de pe discuri. Ţin minte că la o săptămână de la deschiderea clubului, într-o seară, patronul clubului a organizat un concert în care am cântat cu Zoot Sims, acel concert a fost înregistrat, discul există, câteva dintre înregistrările de atunci au fost editate şi în România.
Care muzicieni americani v-au impresionat cel mai mult?
De La Modern Jazz Quartet, John Lewis era pianistul şi Milt Jackson vibrafonistul.
Pe ei i-am cunoscut prima oară la Festivalul de Jazz de la Praga în 1965, iar în clubul din Atlanta au venit Milt Jackson, un alt pianist şi basistul Percy Heath.
Mi-a mai plăcut Herb Ellis chitaristul, care a cântat cu Oscar Peterson, pe Ray Brown l-am cunoscut personal în Atlanta, el a fost basistul lui Peterson.
"După doar şase săptămâni de când am cunoscut-o pe Ramona Horvath mi-am dat seama de talentul ei şi de interesul pentru jazz, ceea ce m-a determinat să o rog să devină partenera mea şi să cântăm la două piane"
"Discul l-am realizat împreună cu Ramona Horvath, pentru că nu cred că l-aş fi putut face cu altcineva; să găsesc o pianistă de muzică serioasă, clasică, să cânte atât de bine muzica de jazz, aşa cum poate ea"
"În SUA, am ajuns la New York, dar nu mi-a plăcut acolo, era o junglă, aşa că am ales să locuiesc în Atlanta, unde m-am liniştit. Acolo nu sunt inundaţii, tornade sau cutremure, nici iarnă nu este..."
Jancsy Korossy
Citește pe Antena3.ro
