Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
… desigur nu este vorba de celebra lucrare pentru pian scrisa de César Franck, ci despre incheierea celor 10 zile mai mult decat solicitante ale competitiei pentru vioara, timp in care rezistenta fi zica si nervoasa a celor implicati a fost supusa unor dificile teste.
Concurentii au trecut de la o etapa spre cealalta doar cu o pauza de 24 de ore, necesara repetitiilor cu pianul. Cei noua membri ai jurului au avut sarcina deloc placuta, aceea de a opera selectii realiste intr-un domeniu care are multe necunoscute in ce priveste perspectiva; de asemenea dificila misiune de a retine si ierarhiza pe cei mai talentati si perfect pregatiti competitori, numarul premiilor fiind limitat doar la trei.
Pianistii acompaniatori au facut fata acestei "curse" – si la propriu si la figurat – conform experientei si pregatirii, iar micul colectiv care a supravegheat buna desfasurare a probelor a lucrat practic non-stop. In ce priveste publicul, restrans ce-i drept, alcatuit din cativa profesionisti la care s-a mai adaugat un mic grup de studenti de la UMNB, a urmarit concursul cu un explicabil si viu interes.
Pentru a intelege semnificatia acestui final se cuvine a consemna cateva secvente memorabile din etapa a doua, cea mai spectaculoasa de fapt, al carei repertoriu a fost axat pe virtuozitate, pentru ca Rondo-urile brillante D985 si 438 scrise de Schubert, pe langa imense probleme stilistice, integreaza episoade fara preocuparea unei logici instrumentale. S-au distins muzicalitatea de inalta clasa a Alexandrei Conunova, eleganta violonistica a coreenei Lee Ju-Ni si deosebitul simt cameral al lui Antal Szalayi. Magistrala prestatia lui Haik Kazanyan care a mers intr-un crescendo continuu, incepand cu Fantezia in Do de Schumann, continuand cu spectaculosul I Palpiti de Paganini si pana la intelegerea si realizarea deplina a Sonatei a II-a de Enescu – de fapt cea mai buna din toata etapa.
Lee Jae-Hyeong a interpretat Enescu echilibrat, in timp ce Conunova a speculat unitatea timbrala a frazelor care s-au succedat intr-o ambianta expresiva foarte subiectiva, cu o agogica si un vibrato adaptate emotiei interiore. O alta realizare de marca a fost cea a lui Szalayi, matura, in stil très belge, cu multe idei bune si elemente inedite. Am retinut magnificele momente ale Fanteziei "Faust" de Wieniawski in varianta propusa de Conunova. Interpreta are o tehnica atat de ingrijita si o natura solistica atat de pronuntata incat cele mai complicate scheme sunt asimilate si depasite cu distinctie si naturalete. S-au mai remarcat si Timothy Braun in Enescu, la fel Kim Jee Won cu aceeasi Fantezie "Faust" si cu Sonata a II-a de Enescu, careia i-a amplificat tenta romantica prin specularea culorii tonalitatii, orientand-o prin timbralitate mai spre gothique, ceea ce a aparut a fi o idee interesanta.
In sfarsit Etapa a III-a, destinata repertoriului cameral, a mai limpezit, daca era nevoie, situatia, prin faptul ca au fost propuse lucrari de conceptie, care impun demonstrarea unor calitati pur artistice pe o muzica esentializata: Beethoven Sonata I-a (foarte convingatoare Lee Jae-Hyeong), a IV-a sau a VIII-a, pe urma Sonata de Franck (excelenta Alexandra Conunova) sau Sonata de Debussy, extrem de bine asimilata de lotul coreean; acesta din urma si-a refuzat experienta enesciana, poate si din cauza ca totusi concurentii sunt inca la o varsta destul de tanara (16, 19 si 21 ani) si vin dintr-o cu totul alta cultura.
In marea finala au intrat de aceasta data cei care au ales "calea grea", Ad libitum, Sonata a III-a in "caracter popular romanesc". Orchestra Filarmonicii Moldova, dirijata de Gheorghe Costin, a avut misiunea de a acompania trei concerte de mare intindere, foarte diferite din punct de vedere al continutului emotional: Ceaikovski, Sibelius si Bartók nr. 2. Kazazyan a oferit un Ceaikovski "clasic", cu teme foarte bine conturate datorita unui vibrato cu totul particular, extrem de frumos, cu treceri excelent dozate care au imprimat discursului o mare claritate si fluenta. Poezia Romantei, vibranta prin consistenta sonora, sensibila prin rafinate nuante de piano, a fost urmata de un final tumultuos, con brio.
Despre realizarea Concertului de Sibelius in viziunea celei de a doua concurente (Conunova) nu se poate vorbi decat la superlativ, intreaga evolutie fiind marcata de romantism, patos sau dimpotriva, de o eleganta fragilitate. Monumentalul Concert nr .2 de Bartók este destul de rar prezentat publicului, universul lui, considerat mai ermetic, fiind inca unul pour les conaisseurs, iar lantul dificultatilor sale tehnice fiind strans impletit cu cel al limbajului muzical si cu unitatea ansamblului. Interpretarea lui b, degajata si foarte echilibrata, a fost aureolata de o conceptie si muzicalitate evoluate.
Imaginea acestor artisti, lansati deja pe drumul unor mari cariere, a adus in memorie un alt triunghi de aur al violonisticii post-enesciene, Leonid Kogan, Galina Barinova si David Oistrah, al carui model artistic a facut posibila performanta contemporana. Si, pentru o Aria Da Capo, surprinzator, in Final,
Premiul I nu s-a acordat, juriul neajungand la consens, astfel ca pentru Haik Kazanyan si Alexandra Conunova a revenit Premiul II ex aequo, iar Antal Szalayi a primit Premiul al III-lea si Premiul special pentru cea mai buna interpretarea a Sonatei a III-a. Fundatia Internationala Ion Voicu a acordat Premiul
special violonistei coreene Kim Jee Won, iar Premiul pentru cel mai bine clasat roman acordat de Liliana and Peter Ilica Foundation for the Endowment of the Arts a intrat in posesia lui Sebastian Casleanu.
A fost o competitie grea datorita nivelului foarte inalt la care s-au prezentat cei mai multi candidati si a juriului deosebit de exigent. Pentru noi toti ar fi trebuit sa fie o seara a bucuriei, totusi am plecat din sala incarcata cu fl ori avand sentimentul ca am asistat la o lupta cu final neasteptat, ambiguu… dar cu speranta ca ne vom revedea in 2013.
