Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dupa o prima selectie,cea mai dramatica, de fapt, in urma careia se spulbera vise sau se schiteaza punti spre viitor, iata ca elementele de surpriza, a caror existenta o anticipam, nu s-au lasat asteptate: pe podium s-au prezentat 35 de concurenti fata de cei 59 anuntati initial – in catalogul fi nal, 53 cu biografii si repertoriu –, si cresterea in mod exceptional a numarului de candidati admisi in etapa a II-a: 15 in loc de 12. Ultima hotarire a juriului – in formatie extinsa, deci cu o viziune mai cuprinzatoare – ar fi fost oportuna si la editia trecuta, cand competitia a fost acerba, nivelul general fi ind mult mai ridicat, in sensul ca pe langa o majoritate cu o evolutie fara cusur, si participarea efectiva a fost mult mai larga.
In acest an, consecventi s-au aratat a fi japonezii (7 din 8 inscrisi) si coreenii (8 din 11, aici fiind inclusa dubla apartenenta admisa), mai rezervati fi ind rusii (2 din 6, desi candidatii aveau un palmares atragator, ceea ce presupune ca sansele de a accede la diplome ar fi fost reale), cu absenta totala a chinezilor, germanilor, francezilor si italienilor.
Performantele absolute ale momentului au fost realizate de cei foarte tineri: coreenii Yang In Mo si Kim Min-Kyum in varsta de 16 ani si Lee Jae-Hyeong de 19 ani, toti trei elevii profesoarei Nam Yun Kim de la National Institute for the Gifted in Arts din Coreea, la care s-a alaturat japoneza Nagao Haruka, tot de 19 ani, si de cei maturi, Kazazyan Haik – Rusia/Armenia, 29 de ani si Szalai Antal – Ungaria, 30 de ani, ambii cu o violonistica stralucitoare si o linie mai clasica in interpretare.
In general, concurentii acestei editii s-au prezentat cu programe de mare dificultate care au inclus frecvent monumentala Sonata a III-a in Do scrisa de Bach (Lenau Maria – SUA, Aida Ribon – Japonia, Patuzzi Maristella – CH, Nagao Haruka – Japonia, Hyun Katie – Coreea), iar in privinta Capriciilor de Paganini, cu precadere numerele 17 (celebru pentru octavele sale cifrate), 11 si 1 (Yang In Mo), 21, 9 si 24 (con bravura Kazazyan Haik) 23 (superba prestatia lui Lee Ju-Ni – o reprezentanta a scolii franceze, conduse acum de Jean Jacques Kantorow).
Cu un lot la fel de bine pus la punct a venit si compatrioata noastra, violonista Mihalea Martin, care, pe langa intensa activitate solistica, preda cursuri la Conservatorul din Geneva si la Hochschule für Musik und Tanz din Köln : Braun Timothy (SUA), Kim Jee Won, Satue Helena (Spania) si Casleanu Sebastian (Germania/Romania) ultimul intr-un foarte mare progres fata de 2009.
In etapa a II-a au mai intrat Conunova Alexandra din Republica Moldova (cu executie impecabila), care studiaza la Conservatorul din Hanovra, clasa prof. Krzysztof Wegrzyn, Nishikawa Marina (Japonia, studiaza la Universitatea de Arta din Berlin) si Tudor Emanuel-Ionut (Romania, 29 de ani, cu studii finalizate la Hochschule Luzern-CH, actualul conducator al Cvartetului Renaissance). Constatam cu mult regret ca, in afara lui Alexandru Malaimare, din lotul romanesc nici un concurent inscris nu s-a mai prezentat.
Diversitatea de opinii din cadrul juriului, manifestata astfel si la alte competitii omonime, s-a reflectat si in aceasta selectie, deoarece nu toti cei care vor continua competitia au cantat absolut perfect. Daca pana acum orice mica ezitare era taxata prin eliminare, unele argumente aduse de experienta artistica si pedagogica au imblanzit strictetea, dand o sansa unor concurenti cu un talent si sensibilitate extreme sa demonstreze ca amanuntele, eventual discutabile, au fost cu siguranta niste irepetabile chestiuni de moment. Istoria artei demonstreaza ca, in creatie, o forma considerata perfecta nu inlocuieste talentul nativ, nicidecum eventualul geniu, iar arta interpretativa in muzica este cu prisosinta o componenta vitala a acesteia.
In ce priveste principalele modele care se impun mai mult sau mai putin in sfera stilistica, ele se mentin in coordonate destul de difi cil de generalizat, Postmodernismul avand asupra interpretarii un efect integrator. Daca in privinta Sonatelor pentru vioara solo de Bach se remarca totusi renuntarea la monumentalism sonor in favoarea unei atitudini diferit interiorizate (vezi in Adagio, Grave sau chiar Ciaccona – unde mai nou este subliniata apartenenta la dans si nu la coralul care insoteste un tet sacru), la Mozart se evidentiaza cumva o evadare din tiparul strict interpretarea primind, in sfarsit, mai multa expresie de sine, miscare interioara, o frazare mai elastica. Cadentele, altele decat cele traditionale, au fost alese cu gust, desi am fi preferat sa fie extrase din opera enesciana, care, dupa cum se stie are un set deja publicat – ne referim la cea pentru KV 218.
Asteptam concluziile viitoarelor etape…
HIKARU MATSUKAWA (Japonia): Am participat la mai multe concursuri pana sa vin in Romania. La unele am avut rezultate mai bune, la altele mai putin. Sigur ca e frumos sa castigi un premiu; pentru mine insa, un concurs este in principal o evaluare a momentului in care ma gasesc atunci si, in acelasi timp, o motivatie de a canta mult mai bine data viitoare.
LIV HILDE KLOKK (Norvegia): Sunt bucuroasa ca pot lua parte la un concurs asa de mare, mai ales ca muzica lui Enescu ocupa un loc special in inima mea. In ceea ce priveste Sonata a II-a pentru pian si vioara, mi se pare extrem de apropiata de stilul francez, este foarte frumoasa si foarte bine structurata. Cand o cant, ma simt transportata intr-o lume ireala a sunetului, facuta numai din aer, foc si apa, totul de o transparenta care ma face sa visez.
KATIE HYUN (Coreea – S.U.A.): Ma simt foarte bine printre oamenii de aici si ocazia de a canta in cadrul Concursului George Enescu, inseamna foarte mult pentru mine. In timpul unui concert ma pot simti mult mai relaxata – intr-un concurs trebuie sa te straduiesti ceva mai mult sa-ti imaginezi ca juriul nu este acolo, lasand la parte faptul ca simti cum toata lumea se uita la tine si te evalueaza in timp ce canti. Desi extrem de dificila, a III-a sonata enesciana pentru pian si vioara, este preferata mea... atat doar ca uneori, inainte sa urc pe scena sa o cant, ma gandesc ca nu-s in toate mintile.
AMELIA MASZONSKA (Polonia): Nu stiu daca muzica lui Enescu este neaparat greu de cantat, mie imi place in special sa ma imaginez in locul cuiva care are ritmul si caracterul popular in sange si sa incerc sa ma apropii cat mai mult de stilul enescian. Sper sa trec peste emotii si sa pot canta cu placere.
NAGAO HARUKA (concurent, Japonia): Am vrut mult de tot sa particip la acest concurs pentru a lua contact cu modul de viata si cultura altei tari. Prietenii mei au participat la editia trecuta si asa am aflat prima data de Romania. Sunt de parere ca, pentru a-l canta pe Enescu, este nevoie de foarte multa atentie la detalii si intonatie pentru a reda caracterul popular, aparent liber si lipsit de efort pe care il doreste.
Daniel Enasescu
