“Don Giovanni”, din nou la Opera din Bucureşti

Un spectacol cu voci frumoase a intrat în repertoriul ONB. Poate fi văzut la 24 februarie
Ultima montare cu “Don Giovanni” de Mozart pe scena Operei Naţionale Bucureşti (ONB) a fost cea semnată de regizorul Alexandru Darie (scenografia Maria Miu) în stagiunea 1994-1995. Însă de-a lungul anilor (înainte şi după intituţionalizarea Operei) această lucrare a văzut lumina rampei la Bucureşti încă la 1834, apoi în stagiunile 1886-1887 şi 1899-1900. În 1936 apărea  în Capitală un alt spectacol, dirijat de Ionel Perlea. A mai fost o montare în 1967 (dirijor Mircea Popa, ulterior producţia fiind preluată de dirijorul Paul Popescu), în regia lui Hero Lupescu. Sunt date oferite de ONB, instituţia care acum a venit în faţa publicului cu o altă variantă “Don Giovanni”, opera în două acte (ediţia Viena 1788).

Iată deci prima variantă a secolului al XXI-lea la ONB cu acest titlu. “Don Giovanni” de Mozart (libretul de Lorenzo da Ponte, după mitul lui Don Juan, inspirat de principalele surse muzicale, literare şi populare ale timpului), care a fost prezentat în premieră duminică, l-a avut la pupitru pe Vlad Conta. Regia poartă semnătura Andei Tabacaru Hogea, iar scenografia şi efectele video aparţin pictoriţei Anca Albani.

S-a dorit un eveniment la Opera bucureşteană cu acest nou spectacol, ţinta fiind în special publicul tânăr, chiar speculându-se faptul că acest titlul revine pe scena Operei  în “luna dedicată iubirii”. Mă rog, doar e vorba de aventurile amoroase ale unui “desfrânat”, un personaj imoral, dar atrăgător, Don Juan.

În opinia regizoarei, “simbioza muzică-text (...) permite infinite posibilităţi de interpretare, caracterizare şi vizualizare în spaţiul scenic. Ceea ce se impune a fi descoperit, analizat şi redat este echilibrul între «dramma, giocoso şi fantastic», astfel încât situaţiile comice şi dramatice, aspectele metafizice, vivacitatea teatrală şi frumuseţea frazelor muzicale să pună în valoare această concepţie muzical-dramatică unică în istoria genului”.

Şi s-au ales vocile, bune şi foarte bune, care au dat naştere personajelor. În reprezentaţia de la premieră distribuţia a fost formată astfel: Don Giovanni ¬ Daniel Pop, Comandorul ¬ Horia Sandu, Donna Anna ¬ Iulia Isaev, Don Ottavio ¬ Augustin Hotea, Donna Elvira ¬ Crina Zancu, Leporello ¬ Cătălin Ţoropoc, Masetto ¬ Iustinian Zetea, Zerlina ¬ Maria Jinga. Ca spectator mi-a plăcut să-i ascult pe aceşti solişti (spectacolul e în limba italiană cu supratitrare în română). Sunt şi balerini distribuiţi: Alter ego ¬ Mugur Valsami, Trei femei ¬ Megumi Koshi, Miki Iwafuchi, Shino Ota (nume din lumea asiatică la ONB). Un “Don Giovanni” şi cu dans, desigur. Dar spectacolul în sine conţine şi lucruri cu caracter de pseudoartă, care nu potenţează relaţia între personaje, comuniunea muzică-text. E păcat, doar “Opera lui Mozart rămâne inegalabilă, proaspătă la fiecare montare, de parcă neobositul Don Juan însuşi ar fi inoculat-o cu energia sa”, după cum spune în caietul program al spectacolului dirijorul Vlad Conta.