Elefantul care intră în Teatrul Excelsior

"Talentat, sensibil, emotiv, tandru, rasfatat, orgolios, distrat, nonconformist, opozitionist, aerian, risipitor, insingurat." Asa se vede Elefantul! Da, Elefantul Alifantis, care intra in Teatrul Excelsior pe 26 martie. Responsabil de intrare, cat si de iesirea la rampa a lui Nicu Alifantis este nimeni altul decat impresarul Aurel Mitran, care ii tot dichiseste concertele de peste trei decenii.

● Jurnalul National: Ai fost printre primii artisti din Romania, dupa 1945, cu impresar personal. Acelasi impresar a convins Elefantul sa intre in Teatrul Excelsior, din nou. Care este explicatia?

Nicu Alifantis: Una singura: Ion Lucian. Pentru noi, Aurel Mitran si cu mine, Teatrul Excelsior a insemnat foarte mult. Ion Lucian este cel care ne-a adus in acest teatru. Am facut parte din echipa care a pus bazele infiintarii lui. Am petrecut 11 ani mi­nunati la Teatrul Excelsior, ceea ce nu-i putin, iar asta nu se poate uita. Pentru mine, orice apel venit din partea maestrului Ion Lucian sau a lui Aurel Mitran este, daca vreti, ca un "ordin" pentru un militar.

● Iata ce-a declarat impresarul despre tine, artistul: "Este un personaj intr-o permanenta cautare a unei modalitati care sa exprime momentul pe care il traieste, reusind sa treaca dincolo de timp. Este un copil mare care s-a jucat si imi place sa cred ca se va juca in continuare. Dupa 30 si ceva de ani, tot reuseste sa ma surprinda. Daca i se va pune cip, tot va fi greu de detectat. Este intr-o permanenta stare de neliniste, cu totul si cu totul speciala. Este un tip istovitor care a daramat multi munti si care va mai darama...". Te recunosti in aceasta descriere?

Intr-un fel ma recunosc. As mai adauga insa despre artist ca este ta­lentat, sensibil, emotiv, tandru, rasfatat, orgolios, distrat, nonconformist, opozitionist, aerian, risipitor, insingurat, iar despre impresar – ca este fratele mai mare, prietenul, camaradul, soferul, bodyguardul, juristul, contabilul, soldatul dar si generalul, seful dar si subalternul artistului. Prin anii ’80, in urma foarte multor turnee facute, scriam aceste randuri: "Ma gandesc cu sila la clasica friptura si la aceeasi banala camera de hotel, care te asteapta ca o sincera si devotata amanta. Stiu si ce va urma: receptia, cheia, usa, dusul, patul, in zori geamantanul... «Ramai sana­toasa cucoana, ca-mi iau geamantanul si plec»... De ani de zile imi propun sa pun pe note aceasta poezie, aproape autobiografica, si nu reusesc. Impresarul, acoperit de retete si cifre satisfacatoare, iti spune noapte buna, leganandu-si «diplomatul» si, gandind la clipa cand va primi o votca de la tine, isi aprinde o tigara, normal, totul a mers struna, sigur ca merita o votca, chiar si mai multe. Iar tu nu stii cum sa faci sa te odihnesti, sa te aduni, sa dai un telefon acasa... Imi pironesc ochii in florile pri­mite, deruland filmul pustoaicelor naive, imi sterg chitara, gandesc la mine, la mama, la ce-o mai fi... Nu e mare scofala sa canti.

Multi te considera o paiata, altii iti rad in fata, si ocazii gasesc cu duiumul, in tramvaie, autobuze, pe strada, la semafoare, cand rosu ti se pare cea mai fara de sens culoare, altii te barfesc, altii... Oricum, e bine ca au trecut si ultimele autografe ale acestui lung si obositor turneu...".

● Ati facut impreuna armata, dupa care v-ati apucat de treaba. Ati avut vreun plan de batalie sau...?

Dupa armata a urmat o perioada in care nu ne-am intalnit, doar am corespondat. Asa a fost sa fie. Asta s-a intamplat intre ’74 si ’79. Apoi ne-am reintalnit la Teatrul Mic, iar de-aici a inceput marea aventura. Nu ne-am propus mai nimic in mod special, nu am avut nici un plan de bataie. Ne-am construit carierele si unul, si altul, umar la umar, animati de tinerete, entuziasm si mai ales de bucuria de a face ceea ce ne placea.


● Ti-a trecut macar prin gand vreodata ca vor urma zeci de discuri, tot atatea concerte si ca tu vei deveni un soi de clasic (in viata)?

Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca voi ajunge aici. Am crezut in mine, in ceea ce fac, mi-am respectat pu­blicul, m-am inchinat in fata valorilor culturale prin fata carora m-a purtat viata, dar mai ales am avut si am convingerea ca inca mai e loc de invatat cate ceva. Confirmarea ti-o da breasla si, mai ales, publicul.

● Elefantul va avea doar el singur Teatrul Excelsior. Ce va face cu el? Sala nu e mult prea mica pentru a avea si castiguri dupa urma acestui act artistic?

Cred ca orice spectacol este un examen, al tau cu tine, al tau cu pu­blicul, indiferent de numarul de locuri din sala sau de rentabilitatea incasarilor. Ce va fi? Va fi o intalnire prieteneasca, simpla, sincera, in care voi canta, in varianta voce si foarte multe instrumente, cateva dintre piesele vechi si o schita completa a albumului nou care va aparea in forma finala, orchestrata, pe 31 mai.

● Si o ultima intrebare, din partea fanului tau Marius Tuca: E adevarat ca muza dumneavoastra este Alexandru Andries?

Raspunsul e ca-n bancu’ ala cu Caracalu’: "Bine ca esti tu destept!".