x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Fado nu se învaţă, se fură!

Fado nu se învaţă, se fură!

de Dana Cobuz    |    05 Noi 2010   •   00:00
Fado nu se învaţă, se fură!

Mariza cântă la 11 noiembrie, pe scena Sălii Palatului. Vocea ei va "ornamenta" Festivalul "Viaţa e frumoasă", organizat de Opereta bucureşteană.

●  Emoţia fado-ului este atât de puternică încât nu-l poţi interpreta decât trăindu-l. De atâtea ori ai cântat divin, deşi plângeai. De unde vine această putere?
● Cuvântul fado vine din latinescul fathum, care înseamnă destin, soartă. Poartă o emoţie puternică şi un înţeles zdrobitor chiar prin originea sa. Când cânt fado, nu e doar muzica, ci moştenirea secolelor de istorie a poporului portughez care îmi dă puterea să cânt atât de vibrant. De acolo vine puterea. Să cânţi Portugalia în sine, sufletul şi istoria ei este atât de puternic!

● Ştii ce efect are muzica ta asupra publicului? Ce ţi-au spus cei care te-au simţit, care au ştiut ceea ce primesc de la tine?   
● În ultimii ani mi-am dat seama că oamenii sunt foarte conectaţi cu muzica provenind din diverse culturi şi care exprimă emoţii variate. Aceasta îmi dă posibilitatea să arăt ce înseamnă muzica portugheză şi, împărţind cultura mea cu prietenii care încearcă să înţeleagă fado-ul, devin foarte mândră de patria mea, de munca mea. Fiind o muzică creată din emoţii, fado-ul este accesibil tuturor.

● Ţi s-a mai spus că fado-ul tău provoacă un cutremur interior, că induce o transă dure­roa­să şi purificatoare, că vocea ta e tristeţea care prinde glas, dar e şi bucuria de a fi, că e pasiune pentru viaţă, pentru frumos, că e frământarea de a înţelege destinul, de a-l accepta cu bune şi rele, că e pornirea de a-ţi plânge public durerea, dorurile, nostalgiile, trecutul...?
● Ce este ade­vă­rat şi ce nu?  Nu ştiu dacă sunt adevărate toate aceste cuvinte frumoase pe care le-ai spus. Dar ce ştiu sigur este că, atunci când cânt, restul lumii nu mai există pentru mine. Sunt singură acolo, pe scenă, simţind toată durerea, toată bucuria, toate emoţiile care mă fac să simt că trăiesc. Dacă asta e puterea, nu ştiu! Eu doar cânt ce am în­vă­ţat printre vecini, în copilărie.

● "Nostalgia nu este întotdeauna sfâşietoare/Nu întotdeauna înseamnă lacrimi şi suferinţă" (Já Me Deixou). Pentru tine nostalgia este sora mai mică a fericirii?
● Niciodată nu am "tradus" în acest fel semnificaţia nostalgiei, dar probabil că ai dreptate. Fiind opuse, aceste sentimente sunt foarte apropiate. Putem simţi nostalgia într-un fel fericit... Iar dacă n-ar fi aşa, de ce râdem atunci când, uneori, vrem de fapt să plângem?

● În concertele tale, din dorinţa de a-ţi aduce publicul aproape de atmosfera specifică tavernelor din Mouraria şi Al­fa­ma, cele două cartiere istorice ale Lisabonei, ai renunţat adesea la microfon. Când şi unde s-a întâmplat prima oară acest lucru?  
● Fado nu se învaţă în nici o şcoală, pur şi simplu învăţăm să cântăm "pe stradă", dacă mă pot exprima aşa. "Furăm" meseria de la cântăreţii de fado în vârstă, ei ne sunt profesorii. Poate nu ştii, dar în taverne nu există staţii de amplificare, aşa că trebuie să cânţi! Eu am debutat în taverna părinţilor mei, la vârsta de 5 ani şi era aşa de na­tural să cânt fără microfon! Acum, când am şansa să cânt în faţa publicului fără microfon, mi se pare fantastic, pentru că mă transpun în atmosfera din tavernă.

● La vârsta de 3 ani, părinţii tăi s-au mutat în Portugalia. Dar te-ai născut în Africa şi ai rămas mereu legată de locurile natale...
● E adevărat, m-am născut în Af­rica, în Mozambic. Mama mea este africană, iar tata este portu­ghez. Încă am o familie în Mo­zam­bic şi bunica mea ma­ternă tră­ieşte acolo. În Portugalia am ho­tărât să-i dedic o melodie bu­ni­cii mele africane, una din fiin­ţele pe care le iubesc cel mai mult.

● Cum "simţi" publicul din România?
● Sper că românilor le va plăcea concertul meu cel puţin la fel de mult precum îmi va plăcea mie să cânt pentru ei. Vin în România cu spectacolul pregătit pentru Turneul Terra, un concert născut din călătoriile pe care le-am făcut în ultima vreme. Sunt extrem de fericită să împart muzica mea cu voi toţi.

● Poate muzica salva omul? Pe tine te-a salvat?

● În viziunea mea, muzica este cea care hră­neşte sufletul. Nu-mi pot imagina o lume fără muzică, o lume făcută din tăcere. Voi puteţi?

● Are vreo semnificaţie nu­mele tău?
● Nu ştiu dacă numele meu are o semnificaţie anume, dar dacă află cineva una, îl rog să mi-o împărtăşească.

P.S. Un prieten, care este mare fan Mariza, m-a rugat să îţi transmit că în fiecare dimineaţă ascultă Mariza şi în funcţie de ce piesă ascultă ştie dacă ziua lui va fi tristă sau fericită. Îţi mulţumesc! 

×
Subiecte în articol: muzica