Nicu a plecat legal în Olanda dar a revenit în mai 77. Grupul a cântat la Islaz, în Cenaclul Flacăra, apoi au fost câteva stadioane şi în iunie, în organizarea Clubului de la ora 7 trebuiau să aibă loc două Polivalente. Cu toate aprobările, cu biletele vândute, concertele au fost suspendate de Consiliul Culturii. Vestea mi-a dat-o Cornel Dumitru, contabilul şef de la Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică, instituţie sub egida căreia organizam concertele. Cum nu puteam inţelege o atare decizie am stat, trei dimineţi la rând, la poarta Consiliului Culturii, sub braţ cu cele trei LP-uri Phoenix şi un pick-up, ca să dovedesc calitatea şi importanţa muzicii...Singura soluţie a fost să apelez la Nicu Ceaşescu, pe care-l cunoşteam, ca şI coleg de juriu în festivalul Primăvara baladelor. I-am spus că în această situaţie, este singurul care, dacă vrea, poate să rezolve problema. M-a asigurat că a doua zi o să am aprobarea şi aşa a şI fost. Era deja joi şi nu ştiam atunci că Phoenix- ul, fără Mircea Baniciu, trecuseră încă de luni frontiera. Desigur ilegal. (din 'Istoria sentimentală a muzicii pop româneşti' de Aurel Gherghel)