LANSARE PE ORBITĂ/Alina Manole se oglindeşte în "Luna Pătrată"

Acum un deceniu, la "Om bun", se auzea "Luna Pătrată". Autoarea - Alina Manole - s-a hotărât să lanseze la 28 martie, la Teatrul "Ion Creangă" albumul său muzical pe care încap o lună şi mai multe stele pătrate...  

Bunica îi cânta romanţe. Avea o voce tare frumoasă bunica... Apoi a început ea să i le cânte bunicii. Mai târziu a descoperit folkul şi a încercat (de altfel, a şi reuşit) să cânte, împreună cu mama ei, unele piese pe două voci. Era o joacă de după-amiază. Prima ieşire în public în formula "vocal-instrumentală" a fost un eşec, întrucât acordeonul (nu chitara a fost primul ei instrument) cu care trebuia să cânte îi fusese furat din cancelarie... L-a recuperat un an mai târziu, dar niciodată n-a mai pus mâna pe acordeon.

• Jurnalul Naţional: De unde a apărut Alina Manole?

Alina Manole: Am răsărit (şi nu născut) într-o după-amiază cu furtună de vară. Se întunecase cerul rău de tot, începuse vântul să urle, mă întorceam acasă şi... la un moment dat m-am "văzut". Mică de statură, cu părul smotocit de vârtej, cu inima în gât de emoţia tunetelor. Aveam cu două decenii mai puţin decât acum... Către atunci mă întorc şi retrăiesc iar şi iar momentul acela de revelaţie a propriei mele existenţe. Năvalnică, puternică, înfricoşătoare, teribilă... Asta e furtuna dinăuntrul meu şi când scriu şi când compun.

• În urma căror trăiri s-a născut "Luna Pătrată"?

"Vei veni la mine, pe neaşteptate" (n.r. - versuri din "Luna Pătrată"). Ei bine, el venea la mine pe neaşteptate. "Îmi vei spune: dragă, ai avut dreptate". Ei bine, doar nu era nebun să nu-mi dea dreptate?! Şi tot aşa. "Luna Pătrată" e o poveste de dragoste frumoasă, specială, care, dincolo de "imposibilul" scenariului, e posibilă. Cum vă sună o cerere de căsătorie cu tema "luna pătrată": "Îţi dăruiesc o bucăţică de lună ca să nu ne despărţim niciodată"...? O astfel de cerere a avut loc de curând... Legătura cu mine e doar una muzicală!

• De câte ori ţi-ai dorit să faci "stele pătrate"?

Stele pătrate se întâmplă să apară de fiecare dată când ne îndrăgostim... preţ de o noapte, preţ de câteva zile... Când emoţia se perpetuează şi devine mai consistentă apare luna pătrată. Cel puţin câteva zeci de pătrăţele luminoase mi se datorează. Restul e din vina ta şi a tuturor femeilor care visează şi a bărbaţilor care oftează. E o adevărată teorie a fizicii emoţionale aici (râde).

• "Lună Pătrată" ai făcut, ce mai urmează?

Chiar mă gândeam de curând la asta. Ce fac după lansare, după turneul prin ţară. Cred că voi reveni pe obsesia iubirilor Altfel. Adică la Amante şi Amanţi. Nu există om fără iubiri interzise sau refuzate de cutumele sociale.

• Câte vise ţi-ai realizat?

Am vise multe, dar numai pe câteva dintre ele mi le doresc realizabile. Cred că unele vise trebuie să rămână acolo, la graniţa dintre imaginativ şi palpabil. Fără visele neîmplinite nu poţi merge mai departe... Ele fac parte din angrenajul de creştere, la fel ca dragostea sau drama... Un vis a fost albumul. O perioadă a fost visul altor oameni din jurul meu. La un moment dat mi l-am asumat şi-am zis: "Fie, să înceapă nebunia!". Şi chiar e o nebunie ce se întâmplă de câteva luni încoace. Am pornit de la zero, iar ce se va întâmpla la lansare şi ce va fi ascultat pe album tot "produsul Alina Manole" este făcut prin forţe proprii. Am făcut credit la bancă. Mulţi mi-au spus că am înnebunit. Dar creditul cel mai mare nu vine de la bancă, ci de la cei care au venit la concertele mele, de la cei care cântă alături de mine, de la cei care îmi scriu sau comentează apariţiile mele. Vizibilitatea muncii mele aparţine tot unor nebuni.

• De ce ai spus, la un moment dat, stop cadru folkului?

Atunci când ai un pitic, în cazul meu unul muzical, cei din jur s-ar putea să nu-l vadă cu ochi buni. Un astfel de pitic sperie, îngrijorează, frustrează, ascute gelozii. Am avut mult timp grijă de visele celui de lângă mine. Când să mai cânt?! Totul a durat până în 2006, când mi-am dat seama că nu pot neglija la nesfârşit jumătatea mea muzicală. Eram un om nefericit. Ştiu că poate părea pueril motivul, mai ales din partea cuiva care profesional atinsese o poziţie în ierarhie şi care, dintr-o anumită perspectivă, era privit ca un om realizat. Decizia de a reîncepe să cânt m-a îmbogăţit, mi-a rotunjit colţurile trasate de viaţa de asfalt. Nu am renunţat şi nu voi renunţa la profesia mea de sociolog, dar nu voi mai neglija niciodată partea din mine care mă transformă în acord muzical. Am auzit ceva păreri în ultima vreme legate de faptul că cei care tratează activitatea muzicală ca pe un hobby, şi nu ca pe o meserie, au şanse mici să reuşească. I-aş contrazice puţin: în România, muzica nu poate oferi în exclusivitate confortul şi decenţa existenţei unui artist tânăr.

• Ceea ce reprezintă acum  muzica "Alina Manole" este şi produsul bărbaţilor, trăirilor, fericirii, tristeţii?

Muzica mea are amprenta fluturilor nebuni care-mi dau îndrăgostiri fugare, dar vine şi din intensitatea iubirii, a trădării sau a regretelor, din violenţa adevărului şi a minciunii. Fără iubiri, muzica mea ar fi mai lipsită de ecou în cei care mă aud.

• Eşti  ceea ce cânţi, eşti ceea ce simţi... Ce cânţi, ce simţi?

Cânt despre fiecare cuplu de amanţi, despre fiecare relaţie imposibilă, despre fiecare prietenie fără finalitate, despre fiecare meteor îndrăgostit, despre fiecare încercare de căsătorie, despre fiecare dintre Femei şi despre mult din Bărbaţi. Simt începutul de dragoste, simt finalul, simt echilibrul, simt trădarea, simt limitele şi întotdeauna trec dincolo de ele.

• Muzica este pentru tine...?

... Jumătatea mea perfectă. Vezi de ce e greu de trăit cu mine?!

• Muzica te vindecă?

Muzica altora mă întoarce spre mine. Mă face să fiu mai blândă cu mine, mă face să mă părăsesc, apoi mă aleargă prin casă, mă prinde în braţe şi mă aruncă în sus.

• Care este cea mai mare calitate a ta pentru care - să zicem - şi luna ar deveni pătrată?

Iubesc frumos cât timp iubesc. Şi urăsc la fel de frumos.

• Ce nu-ţi convine la tine?

Că mă doare somatic lipsa bunului-simţ. Al altora, evident. E o chestiune de sensibilitate pe care nici până acum nu am reuşit să o controlez, deşi funcţionez în parametrii junglei de asfalt. E o carenţă majoră, dacă stau să mă gândesc la scenariul de viaţă pe care-l avem. Cu fiecare nouă experienţă dezamăgitoare la care mă expun aşteptările mele mari de la ceilalţi îmi spun: "Data viitoare nu vei mai crede că oamenii ceilalţi sunt buni". Nu am reuşit. Oricum, din această perspectivă, sinceritatea mea clară faţă de oamenii din jurul meu e greu de suportat. Adevărul doare. Încă nu am învăţat să-l îmbrac atât de bine încât să fie digerabil. Dar măcar îl expun, nu-l ascund şi nu-l pun pe la colţuri.

• Ţie ţi-a dăruit cineva o lună pătrată?

Nu. E de rău?! Să vreau?! Docamdată, cu acest album, mi-am dăruit propria-mi lună.

• Ce gust are fericirea?

Gust de cireşe dulci-amare culese din copacul bunicii. Un cireş sălbatic, cu rădăcini domesticite în asfalt. E gust de dragoste necondiţionată, pe care-l regăsesc în trecut, în copilărie.

 

"Trezirea" lui Adrian Berinde, copertă de album

Coperta albumului "Luna Pătrată" a început să aibă deja o istorie.
Una emoţională.  Vreme de două săptămâni au fost gândite variante, şi fiecare avea ceva special. Am considerat la un moment dat că cea mai corectă decizie o pot lua alţii pentru mine şi de aceea i-am lăsat să voteze una sau mai multe variante. Într-un fel îmi doream o direcţie, care a şi venit: prieteni cu gusturi muzicale, de vârste şi categorii sociale diferite, au înclinat spre o copertă "artistică", cu accente feminine. Până aici, strategul din mine era mulţumit. Numai că omul care compune s-a decis într-o dimineaţă să revadă tablourile lui Adrian Berinde.

De aici începe istoria emoţională de care spuneam. Adrian Berinde a avut generozitatea - şi, poate, nebunia - de a-mi da dreptul să folosesc imaginea tabloului său numit "Trezire". A fost mai mult decât am îndrăznit să visez în secunda în care, văzând tabloul, sufletul meu s-a aşezat pe corzi imaginare şi a început să vibreze.

Nu se putea o copertă mai plină de semnificaţie artistică decât creaţia lui Adrian Berinde.