Festivalul "Mamaia' se deschide cu o seara dedicata marelui artist Aurelian Andreescu. Adrian Daminescu, George Nicolescu, Adrian Romcescu, Daniel Iordachioae, Horia Moculescu vor canta piesele lui Andreescu.
"Am debutat intamplator – marturisea Aurelian Andreescu, in 1986, in revista Flacara. Eram impreuna cu niste prieteni la Pescarus si ne amuzam cantand o data cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare ca i-am placut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am pasit cu dreptul. Din clipa aceea, viata mea s-a impletit cu muzica usoara, definitiv si irevocabil. Asa se schimba destinul omului in nici 24 de ore. La inceput mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus si necazuri, dar si bucurii'.
A stiut ca va muri tanar, inainte ca oamenii sa-l pretuiasca la adevarata sa valoare. A stiut si cat de bun era si cat de putini au inteles acest lucru. A stiut, in sfarsit, tot ce poate sti un artist complet care are constiinta valorii. A murit cand nu a mai avut motive pentru care sa se lupte cu boala. A facut ciroza, de la bautura. Iar de bautura s-a apucat din cauza emotiilor pe care le avea inainte de a intra in scena. Acesta a fost Aurelian Andreescu.
"Eram la mare, la un spectacol cu Horia Moculescu, Mihai Constantinescu, eram mai multi - isi aminteste Adrian Daminescu. La un moment dat, a venit domnul Trasca de la ARIA, care era profetul muzicii pe litoral. El ne-a spus ca la Gradina Neon se afla Aurelian Andreescu. Ne-am dus cu totii la gradina. Atunci l-am cunoscut. Printre doua pahare de vin, a fost si Aurelian invitat sa cante «Copacul». S-a suit pe scena, a cantat. Nu i-a iesit prima oara, dar a doua oara a
cantat extraordinar. Cu greu s-a suit pe scena, era foarte bolnav. S-a intors la masa, fiind ajutat, si mi-a spus: «Pustiule, esti foarte bun». Tine, asta, si mi-a intins mana... Nu am inteles ce voia sa-mi spuna. Iar el mi-a explicat: «Preia stafeta, sa duci, tu, mai departe asta...». Am mai stat putin de vorba cu el, apoi am plecat acasa. A doua zi, la noua dimineata, a venit Horia la mine, in Constanta si mi-a zis: «Vino, sa-l recunoastem pe Aurica... A murit!». Era 22 iulie 1986. Aurica avea 44 de ani.
"Am pretentia sa afirm ca nu mi-am irosit vremea in zadar. Am contribuit si eu cu ceva la aceasta meserie, la dezvoltarea muzicii usoare romanesti. Stiu ca sunt un nume, ca reprezint un stil, asa cum stim ca primavara vine an de an, dar de fiecare data este alta. Nu-i nici un secret ca la inceputul carierei mele (n.r. - prin anii 1960) am cautat sa-l imit pe Tom Jones. Dar, cu timpul, mi-am cautat fagasul. M-am despartit de idol, i-am multumit pentru ajutor si mi-am vazut de drum. Pentru mine, «Mamaia» reprezinta un mare mister. Se resping piese devenite slagare inainte de lansare si se aproba, chiar se premiaza, lucrari care de-abia sunt laureate ca se si pierd in negura uitarii', declara Aurelian Andreescu, in 1986.
In 2012, Festivalul "Mamaia' va omagia "prezenta in viata noastra a lui Aurelian Andreescu', spune George Nicolescu. "Tin minte ca atunci cand am participat la Festivalul Gala Top Saptamana, in 1973, dupa ce am terminat repetitiile, Aurelian Andreescu a fost singurul care a venit la mine, ca sa-mi dea niste sfaturi cum sa interpretez piesa «Eternitate» - mai spune Nicolescu. Nu voi uita niciodata acel moment. Am acceptat cu evlavie, sa particip la acest concurs... de imprejurari'.