Orchestra Română de Tineret

Compuse de GEORGE ENESCU (1881-1955) acum mai bine de o suta de ani, cele doua Rapsodii romane op. 11 ne ofera doua imagini complementare ale spiritualitatii romanesti, asa cum o purta la acea vreme, in sufletul sau, marele artist. Rapsodia I in La Major este luminoasa, evoca mai ales lumea dansului.
Cu toata admiratia pentru marile opusuri enesciene de mai tarziu, in cartea sa Creatia muzicala romaneasca, Zeno Vancea nu-si menajeaza cuvintele de lauda, amintirea acestor slove fiind mai utila ascultatorului decat orice descriere:…
Rapsodia I, prin exuberanta ritmurilor de dans popular, prin stralucirea coloritului orchestral, reda atmosfera vesela a unei petreceri de la tara, reprezentand o realizare mai sugestiva a aceleiasi imagini din Poema Romana…
Compozitor atat de familiarizat cu arta lautarilor, Enescu, trebuia sa simta tentatia de a prelucra unele din melodiile de larga circulatie ale repertoriului lautaresc, dandu-le, cu gratia maiestriei sale, o mare stralucire.

Concertul pentru vioara si orchestra de BEETHOVEN (1770-1827) este neindoios un scop al oricarei cariere solistice de anvergura. Fiecare asteapta intrarea viorii, cu celebrele sale octave, melodia suava a partii lente, energica clamare a temei finalului si ultimele palpitari ritmice dinaintea opririi muzicii. Cum le "face" fiecare interpret, iata intr-adevar un motiv de curiozitate.
Cele trei parti ale lucrarii pot fi privite, in conceptia beethoveniana, drept trei momente ale unei naratiuni. Alternarea tempourilor reprezinta trepte de tensiune ce difera, in functie de dramaturgia muzicala. In prima parte predomina elementul energetic, intr-a doua, cel afectiv. Liricul, la Beethoven, este de obicei o traire armonioasa deschisa spre poezie. Dar linistea aceasta este pasagera, caci o brusca schimbare de climat introduce direct Rondoul final, plin de voioasa anvergura virtuoza.

Desigur, Pasarea de foc este unul dintre titlurile emblematice pentru personalitatea lui IGOR STRAVINSKI (1882-1971). Desi plasata cronologic la inceputul carierei sale componistice, Pasarea de foc ramane un reper definitoriu. Igor Stravinski s-a hotarat chiar la redactarea unei formule special destinate prezentarii concertante, optand astfel pentru solutia, adoptata apoi si de catre alti creatori, a "suitei de concert".
Dintre cele trei suite realizate ulterior premierei scenice (1911, 1919, 1945), cea de a doua este mai frecvent prezenta, deoarece cuprinde momente esentiale ca reper pentru muzica baletului. O ascultam si in seara aceasta.

Experienta picturala a lui MAURICE RAVEL (1875-1937) se contureaza in poemul coregrafic Valsul, pagina reunind minunat tot ce era reprezentativ pentru un om al secolului XX, graind despre "vis si viata" in timpurile romantice ascunse sub aburul incert al amintirilor. Exista aici pentru Ravel si o anume abilitate cinematografica "avant la lettre", caci compozitorul aduce imaginea de departe, ii concretizeaza treptat, prin puls ternar si culoare, conturul, lasa vartejul sa involbureze spatiul si, crescand mereu, parca explodeaza in spatiul plin de lumini al cerului. Pulsul energetic pare o inima imensa care bate fara incetare in fiinta tineretii vesnice a dansului. Ceea ce a determinat, desigur, si aceasta dubla existenta, cea destinata podiumului de concert (versiunea la doua piane sau orchestrala) si cea pentru scena de spectacol

Vineri 23 septembrie
Ora 19.30 Sala Mare a Palatului
Seria "Mari orchestre ale lumii"
ORCHESTRA ROMANA DE TINERET
Dirijor : CRISTIAN MANDEAL
Solist : DAVID GARRETT – vioara

Program :
● G. Enescu – Rapsodia nr. 1 in La Major op.11 nr.1
● L. van Beethoven – Concert in Re Major pentru vioara si orchestra op. 61
1. Allegro ma non troppo
2. Larghetto
3. Allegro
● I. Stravinsky – Suita a II-a din baletul Pasarea de foc
1. Introducere: Dansul Pasarii de foc;
2. Variatiunile Pasarii de foc;
3.Hora printeselor;
4. Dansul infernal al lui Kascei ;
5. Cantec de leagan;
6. Final.
● M. Ravel – Valsul