În urmă cu 15 ani şi câteva luni (care nu se pierd pe drum, fiind la fel de importante pentru istorie), Nicu Alifantis pornea într-o aventură cu patru muzicieni talentaţi. Făr-a prinde chiar de veste, trupa ZAN (aşa s-au numit cei cinci) a dobândit cheia succesului de care s-a folosit pentru a deschide toate căile "nebătute" din lumea show-biz-ului autohton.
Dacă tot au rămas împreună atâta vreme, cu tot cu talent, Nicu Alifantis, Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea şi Relu Biţulescu îndrăznesc, că mai au de ce şi cu ce, să se prezinte la Cinematograful Patria la 7 martie, de la ora 19:30. Fiecare membru al trupei a avut ceva de spus, nu numai muzical, despre această "aventură ZANatecă".
Virgil Popescu (compozitor, instrumentist, producător muzical, bass, vioară, voce, claviaturi) dă din "casă", declarând în cunoştinţă de cauză că "ZAN, alături de Nicu, a rezistat atâţia ani datorită ambiţiei şi plăcerii lui Nicu de a cânta acompaniat de o trupă formată din oameni talentaţi, dar mai ales pe gustul lui! Pentru mine, ZAN înseamnă 15 ani din viaţa mea, petrecuţi în ambianţa unei muzici reconfortante, cu care nu speram să intru în contact vreodată. Ce va însemna ZAN peste alţi 15 ani? Răspunsul imediat şi cerebral este acesta: peste 15 ani, ZAN va însemna pentru mine o frumoasă amintire. Răspunsul dat de sensibilul şi romanticul din mine este: peste 15 ani, ZAN va atinge maturitatea maximă şi va fi, datorită originalităţii lui, obiect de studiu pentru specialişti!".
Relu Biţulescu (artist plastic, instrumentist, tobe, percuţie) mărturiseşte că "nu am avut o reţetă specială sau secretă pentru o viaţă aşa de lungă a unei trupe care, de fapt, era o trupă doar alături de Nicu, nu şi de sine stătătoare. Deşi suntem cinci caractere diferite, totuşi a funcţionat foarte bine relaţia între noi, ne plăcea ce făceam! A fost o experienţă diferită de ce trăisem până atunci în lumea muzicii. ZAN este o stare de spirit pe care ar trebui să o încerce şi alţii. Peste alţi 15 ani, probabil că Aurel Mitran o să organizeze un concert aniversar de 30 de ani în cadrul Festivalului Crizantema de Aur de la Târgovişte...".
Răzvan Mirică (compozitor, instrumentist, producător muzical, chitare – acustică, electrică, sitar, mandolină, voce) s-a dăruit şi nu s-a dăruit degeaba. Ce a primit? Să-l lăsăm pe el să ne spună: "În secolu’ trecut, Nicu ne-a solicitat colaborarea pentru realizarea unui album. De atunci, am rămas împreună, ca un cuplu care-şi propune să plece împreună într-o vacanţă şi ajunge la nunta de aur cu copiii şi nepoţii în jurul lor... Noi n-am fost chiar atât de prolifici, dar mai e timp... sper! Realizările cele mai importante, înaintea celor muzicale, îmi par a fi cele care au ţinut de prietenia dintre noi în acest timp. Oportun ar fi să mulţumesc publicului pentru interesul acordat muzicii lui Nicu, atât cea de dinaintea colaborării noastre, cât şi cea făcută cu noi. Interesul acesta a generat şi motivat colaborarea muzicală, care mie cel puţin mi-a acoperit inima cu ceva... mişto".
Sorin Voinea (instrumentist, compozitor, producător muzical, claviaturi, voce, vioară) spune direct, fără ocolişuri verbale: "ZAN este, în primul rând, meseria mea şi, în al doilea rând, este grupul meu de prieteni".
"Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva", decreta Tudor Muşatescu. ZAN e artă care a devenit meserie! Tocmai de aceea biletele de la spectacolul aniversar "Chanson pour mon amour?" s-au vândut pe repede înainte, spre încântarea lui Aurel Mitran, "dregătorul artistic" care, probabil, va organiza şi concertul de 30 de ani...
Răzvan Mirică, Sorin Voinea, Relu Biţulescu, Virgil Popescu şi Nicu Alifantis – cinci caractere diferite. Şi totuşi a funcţionat foarte bine relaţia între ei, poate mai bine ca într-o căsnicie... Dacă le place ceea ce fac!