"Peste 15 ani, ZAN va fi obiect de studiu pentru specialişti!"

În urmă cu 15 ani şi câteva luni (care nu se pierd pe drum, fiind la fel de importante pentru istorie), Nicu Alifantis pornea într-o aventură cu patru muzicieni talentaţi. Făr-a prinde chiar de veste, trupa ZAN (aşa s-au numit cei cinci) a dobândit cheia succesului de care s-a folosit pentru a des­chi­de toate căile "nebătute" din lumea show-biz-ului autohton.

Dacă tot au rămas împreună atâta vreme, cu tot cu talent, Nicu Alifantis, Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea şi Relu Biţulescu îndrăznesc, că mai au de ce şi cu ce, să se prezinte la Cinematograful Patria la 7 martie, de la ora 19:30. Fiecare membru al trupei a avut ceva de spus, nu numai muzical, despre această "aventură ZANatecă".

Virgil Popescu (compozitor, instrumentist, producător muzical, bass, vioară, voce, claviaturi) dă din "casă", declarând în cunoştinţă de cau­ză că "ZAN, alături de Nicu, a re­zistat atâţia ani datorită ambiţiei şi plă­cerii lui Nicu de a cânta acompaniat de o trupă formată din oameni ta­lentaţi, dar mai ales pe gustul lui! Pentru mine, ZAN înseamnă 15 ani din viaţa mea, petrecuţi în ambianţa unei muzici reconfortante, cu care nu speram să intru în contact vreodată. Ce va însemna ZAN peste alţi 15 ani? Răspunsul imediat şi cerebral este acesta: peste 15 ani, ZAN va în­semna pentru mine o frumoasă amin­tire. Răspunsul dat de sensibilul şi romanticul din mine este: peste 15 ani, ZAN va atinge maturitatea ma­xi­­mă şi va fi, datorită originalităţii lui, obiect de studiu pentru specia­lişti!".

Relu Biţulescu (artist plastic, in­strumentist, tobe, percuţie) măr­turiseşte că "nu am avut o reţetă specială sau secretă pentru o viaţă aşa de lungă a unei trupe care, de fapt, era o trupă doar alături de Nicu, nu şi de sine stătătoare. Deşi suntem cinci caractere diferite, totuşi a func­ţionat foarte bine relaţia între noi, ne plăcea ce făceam! A fost o experienţă diferită de ce trăisem până atunci în lumea muzicii. ZAN este o stare de spirit pe care ar trebui să o încerce şi alţii. Peste alţi 15 ani, probabil că Aurel Mitran o să organizeze un concert aniversar de 30 de ani în cadrul Festivalului Crizantema de Aur de la Târgovişte...".

Răzvan Mirică (compozitor, ins­trumentist, producător muzical, chi­tare – acustică, electrică, sitar, man­do­lină, voce) s-a dăruit şi nu s-a dăruit degeaba. Ce a primit? Să-l lăsăm pe el să ne spună: "În secolu’ trecut, Nicu ne-a solicitat colaborarea pentru rea­lizarea unui album. De atunci, am ră­­mas împreună, ca un cuplu care-şi pro­­pune să plece împreună într-o va­canţă şi ajunge la nunta de aur cu co­piii şi nepoţii în jurul lor... Noi n-am fost chiar atât de prolifici, dar mai e timp... sper! Realizările cele mai im­portante, înaintea celor mu­zi­ca­le, îmi par a fi cele care au ţinut de prie­te­nia dintre noi în acest timp. Oportun ar fi să mulţumesc publicului pentru interesul acordat muzicii lui Nicu, atât cea de dinaintea colaborării noas­tre, cât şi cea făcută cu noi. In­te­resul acesta a generat şi motivat co­la­borarea muzicală, care mie cel pu­ţin mi-a acoperit inima cu ceva... miş­to".

Sorin Voinea (instrumentist, com­­­pozitor, producător muzical, cla­via­turi, voce, vioară) spune direct, fă­­ră ocolişuri verbale: "ZAN este, în pri­­mul rând, meseria mea şi, în al doilea rând, este grupul meu de prie­teni".

"Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu to­tul altceva", decreta Tudor Mu­şa­­tes­cu. ZAN e artă care a devenit me­­se­rie! Tocmai de aceea biletele de la spectacolul aniversar "Chanson pour mon amour?" s-au vândut pe re­pede înainte, spre încântarea lui Au­rel Mi­tran, "dregătorul artistic" ca­re, proba­bil, va organiza şi concertul de 30 de ani...

Răzvan Mirică, Sorin Voinea, Relu Biţulescu, Virgil Popescu şi Nicu Alifantis – cinci caractere diferite. Şi totuşi a funcţionat foarte bine relaţia între ei, poate mai bine ca într-o căsnicie... Dacă le place ceea ce fac!