Takumi Kato şi „Blândeţea pădurii”

 „Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde”, spunea Beethoven. Chiar dacă este un mister, mai ales pentru noi, europenii, muzica tradiţională japoneză tot reuşeşte să ne transmită cele mai profunde gânduri ale unui popor cu o istorie fascinantă.

Prin acest turneu, Takumi Kato promovează mu­zica tradiţională japoneză redată prin instrumente de percuţie cunoscute sub numele de taiko.

Pe lângă show, artistul a participat la un workshop, unde şi-a etalat abilităţile de percuţionist. A fost o demonstraţie interactivă, publicul descoperind la faţa locului o parte din tainele tobelor japoneze.

Evenimentul a fost organizat în România de Centrul de Studii Româno-Japoneze (CSRJ) din Universitatea Româno-Americană. În cadrul reprezentaţiilor de la Bucureşti (25 noiembrie) şi de la Oradea

(27 noiembrie), Takumi Kato a interpretat compoziţii proprii folosind taiko de diverse mărimi, precum şi oodaiko (cea mai mare tobă taiko, având un diametru de 1,60 m). Kato este câştigătorul secţiunii de oodaiko la Concursul Internaţional de Tobe Japoneze desfăşurat la Tokyo în 2008. De asemenea, el este considerat unul dintre cei mai talentaţi interpreţi din lume la acest instrument.

Takumi Kato s-a născut în 1981 în oraşul Ena, Prefectura Gifu, Japonia. A fost atras de muzică încă din copilărie, începând să ia lecţii de vioară de la vârsta de 3 ani. În 1993 devine cel mai tânăr component al orchestrei civice din oraşul natal.

Prima întâlnire cu tobele japoneze a avut loc în liceu, la 16 ani, când a câştigat Concursul de Arte Tradiţionale desfăşurat la Nagoya Dome, secţiunea tobe japoneze, concurs la care au participat peste 1.000 de persoane. Kato a câştigat acest concurs trei ani la rând, între 1997 şi 1999, perioadă în care a susţinut peste 120 de concerte publice în diverse regiuni ale Japoniei.

În perioada studenţiei a vizitat în repetate rânduri Statele Unite ale Americii, unde se afla şi în timpul atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Impresionat de suferinţa celor din jur, Kato şi-a propus să se dedice muzicii ca simbol al păcii.

Din 2004 a devenit ucenic la celebra Fundaţie Culturală Kodo care îşi propune atât să păstreze tradiţia tobelor japoneze, cât şi să exploreze posibilitatea producerii de sunete noi cu instrumentele tradiţionale de percuţie. După perioada de ucenicie, a revenit în SUA, unde a susţinut o lungă serie de concerte. În 2008 a câştigat cel de-al VII-lea Concurs Internaţional de Tobe Japoneze din Tokyo, la Secţiunea oodaiko. În 2009 a înfiinţat în oraşul Ena un studio propriu, pe care l-a numit „Nukumori no mori” („Blândeţea pădurii”).

Între 2001 şi 2009, Kato a susţinut, în special, în Statele Unite ale Americii, peste 100 de workshop-uri şi concerte de oodaiko şi taiko.

„Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului”, mărturisea Bach. Nu strică să ne mai desfătăm sufletul, din când în când, cu o muzică tradiţională, fie ea şi japoneză...